Reflecţii

Cât de des ai în viaţă discuţii profunde cu prietenii tăi?

Până nu demult aveam obiceiul de a reflecta foarte des şi foarte mult. Credinţa mea e că în viaţă trebuie să te gândeşti bine la circumstanţele care te-au ajutat să te descoperi, la momentele care te-au făcut să spui „aha”. Şi când ţi-ai dat seama care sunt, trebuie să le cauţi cu tot dinadinsul. Doar ele te pot face să înaintezi cu adevărat, pentru că îţi dau putere şi îţi conturează valorile.

Mai nou, blogul a devenit printre puţinele pretexte care mă ajută să reflectez. Ştiu că în curând va trebui să revin la vechile obiceiuri, dar despre asta altădată.

Zilele trecute câţiva prieteni buni au închis capitole importante din viaţa lor. Cu unii am reuşit să povestesc mai mult.

Ne gândeam la cât de ciudată e trecerea la viaţa „pe bani”. Şi la cât de greu e să îţi alegi un drum în viaţă.

Ca să-ţi alegi un drum, cred că mai întâi trebuie să fii sigur de natura ta. Iar când vine vorba despre natura umană, prima întrebare pe care cred că e bine să ţi-o pui e „îmi voi trăi viaţa pentru mine sau pentru alţii?”. Cu toţii avem o natură egoistă până la un punct, însă mulţi dintre noi îşi propun să facă în primul rând lucruri de pe urma cărora să beneficieze ceilalţi, echipa, firma, oraşul, cumoniatatea, lumea. Iar asta le aduce celor mai multora dintre ei beneficii. Aceştia sunt oamenii care vor să facă. Făcând, mulţi dintre ei ajung să şi aibă.

Cealaltă categorie sunt oamenii care vor să aibă. Având, sau în drum spre a avea o carieră, o casă, o maşină, o viaţă mai bună pentru părinţii sau copii lor, mulţi dintre ei ajung să şi facă mult bine.

Unii oameni au o natură matriarhală, alţii patriarhală. Asta nu ţine de a fi bărbat sau femeie, ci mai ales de a fi „cald” sau „rece”. Cei „calzi” sunt oamenii ocrotitori, care aleg să îşi sacrifice deseori potenţialul pentru a face lucruri aparent mici şi insignifiante. Ei sunt cei care se dedică iubirii de exemplu, sau copiilor, sau unei vieţi exemplare. Despre ei se spune “a fost un om bun”.

Cei „reci” merg mereu înainte, sacrificând uneori sentimentele altora, ca să le facă bine. Sunt cei care muncesc mult, sunt plecaţi de acasă, nu spun destul de des „te iubesc”, dar se străduiesc să le dea celor din jur tot ce le lipseşte, cel puţin din punct de vedere material.

Bineînţeles, mai sunt şi oamenii cunoscuţi ca „răi”. Despre ei nu voi vorbi, nici acum şi nici altădată.

Se spune mereu că pentru a putea reuşi în viaţă ai nevoie mai ales de viziune şi de obiective, pentru că altfel nu poţi spune ce exact ai reuşit de fapt. Şi se mai spune că până la viziune ai nevoie să te cunoşti bine de tot, ca să îţi dai seama cine eşti şi ce poţi să faci.

Cred din ce în ce mai mult că prima parte e cea mai grea. Dacă reuşeşti să te cunoşti, viziunea şi obiectivele vin repede, parcă de la sine. Şi mai cred că dacă îţi răspunzi la cele două întrebări (pentru tine sau pentru alţii? „mamă” sau „tată”?), o să afli despre tine mai multe decât crezi.

Doar că până să-ţi poţi răspunde îţi trebuie experienţe puternice, momente de “aha” pe care, dacă le cauţi, le acumulezi mult mai repede decât dacă le aştepţi.

Experienţele îţi vor da răspunsul, pentru că experienţele nu te schimbă, ci te fac din ce în ce mai mult ceea ce eşti.

Abonează-te ca să poți citi direct pe mail sau într-un reader articolele mele imediat ce apar. Apoi putem ține legătura pe Twitter sau pe Facebook.