Laptopiseţul Blogul pământesc

Din când în când îmi vine să scriu despre bătrâneţe, fiindcă la început o legam indestructibil de moarte, iar de moarte sunt îngrozit.

De la o vreme am început să mă uit la bătrâneţe ca la o nouă copilărie. poate că există, pe lângă copilăria noastră, trupească, şi de una mai înţeleaptă, a sufletului. poate că nu e nimic mai împlinitor decât să ai copii “reuşiţi” şi nepoţi frumoşi. Şi nimic mai frumos decât să îi vezi fericiţi şi plini de încredere.

Poate e liniştitor să îi vezi cum cresc, cum iau decizii şi cum greşesc sau reuşesc, să îi vezi de la distanţă, fără să te bagi prea tare. Poate zâmbeşti când copiii tăi sunt pe drumul cel bun, când îi vezi că au vise care, orice s-ar întâmpla, nu mor.

Poate eşti şi trist când îţi vezi copilăria murind puţin câte puţin, prin fiecare nuc care dispare, prin fiecare casă veche demolată şi prin fiecare unchi care se duce. Poate simţi toate astea ca pe o deja mare trecere, care te pregăteşte şi pe tine pentru veşnicie. Treci înspre o lume tot mai goală de copilăria şi tinereţea ta, şi tot mai plină de copilăria şi tinereţea altora, pe care nu îi cunoşti, dar pe care, cumva, îi iubeşti.

Poate te gândeşti că, în sfârşit, a venit clipa când poţi să te opreşti în loc şi să priveşti în jurul tău. Să meditezi la tot ce s-a întâmplat şi să te minunezi de tot ce se întâmplă. să asculţi melodiile tinereţii tale la ipodurile tinereţii lor. Şi totul să-ţi pară un vin demi-dulce, demi-sec, demi-inteligibil.

Oricum, e vremea să te bucuri de tot ce ai creat până acum. de familia ta, care e tot atât de frumoasă pe cât eşti tu. De averea pe care ai adunat-o strângând din dinţi atâta vreme, şi care a devenit, dintr-o dată, parcă mai mare decât ţi-ar trebui. De sănătatea ta, de care chiar n-ai avut grijă până azi, dar care, cum necum, te mai lasă încă să te plimbi, să adulmeci, să asculţi, să vezi. Nici nu-ţi trebuie parcă mai mult.

Şi de iubirea ta, pe care ţi-ai clădit întreaga viaţă, jur împrejurul inimii tale. Poate că ăsta e singurul lucru rămas neschimbat.  Toate celelalte sunt doar noua ta copilărie, a sufletului, care te pregăteşte pentru o viaţă despre care, din nou, nu ştii nimic şi care, din nou, te va surpinde cu frumuseţea ei.