Cartea de azi

“Parteneriatul în afaceri”, cartea lui Stephen Dent, e o proaspătă dezamăgire.

Înainte să ma aşez la birou m-am hotărât să îi mai dau o şansă înainte să “scriu de rău” pe blog, aşa că am răsfoit în viteză şi jumătatea pe care n-o citisem. Totuşi s-ar putea ca această carte să fie pe placul celor care sunt adepţii soluţiilor de tip pas-cu-pas.

Câteva observaţii despre carte:

1. Cartea nu e despre parteneriatul intern, ci despre cel extern
2. Pentru implementatorii care preferă soluţii pas-cu-pas poate fi interesant modelul parteneriatului total descris în carte, o schemă logică şi completă a succesului în parteneriate (de bun simţ, mi s-a părut mie)
3. Am încercat să mă uit în jur la prietenii mei şi să mă gândesc căruia ar putea să-i placă (pauză de evitat cacofonia) cartea. după părerea mea, niciunuia. motivul e acelaşi ca şi în cazul meu: pe măsură ce citeşti îţi dai seama că de fapt nu afli nimic. stilul este unul americănesc-dădăcitor-plictisitor.

Cu tot respectul pentru domnul dent, cartea asta pare scrisă doar de dragul portofoliului şi chiftelelor de la lansare. nota mea: un 3 politicos.

Sinapsa în plus e legată de singura clipă în care mi-a plăcut această carte: momentul în care mi-am autoevaluat inteligenţa partenerială ca fiind foarte ridicată :).

Abonează-te ca să poți citi direct pe mail sau într-un reader articolele mele imediat ce apar. Apoi putem ține legătura pe Twitter sau pe Facebook.