L-am întâlnit de curând pe Cristian Ţopescu.
E puţin trecut de 70 de ani, dar vocea şi spiritul îi sunt parcă la fel de când mă ştiu. Când l-am văzut, mi-am amintit ceva de care uitasem complet timp de 14 ani.
Sunt pasionat de fotbal de când mă ştiu, aşa că l-am auzit de multe ori pe domnul Ţopescu în calitate de comentator de meciuri de fotbal. Undeva prin 1994 a comentat ultimul său meci din Divizia A, anunţând că intră în silenzio stampa faţă de fotbalul românesc, ca protest împotriva mizeriei care l-a cuprins.
Mi-am amintit de asta instantaneu când l-am văzut, deşi nu mă mai gândisem la asta de atunci încoace. I-am spus şi de boicoturile mele :) şi a zâmbit. Am vorbit despre fotbal, despre căsătorie şi despre ce e important în viaţă.
E un gentleman de modă veche, vesel, modest şi jovial, care face “complimente nevinovate”.
Am o poză cu el şi m-a rugat să scriu lângă ea:

Abonează-te ca să poți citi direct pe mail sau într-un reader articolele mele imediat ce apar. Apoi putem ține legătura pe Twitter sau pe Facebook.
Chiar astazi, in masina care gonea pe serpentinele spre lacul Tarnita dinspre Marisel, ascultand comentariile meciului Romania-Franta, ne aminteam cu placere despre Cristian Topescu.
Mare Domn. Mare Om.
Hai Romania!