Brâncuşi

De Brâncuşi am fost cel mai mândru când i-am vizitat atelierul din Paris. Atunci mi s-a mai confirmat o dată că noi, românii, ştim prea puține despre el.

De Eminescu știm mai multe poate pentru că el ne-a lăsat o moștenire pe care ni se pare că o înțelegem mai ușor. “şi te-ai dus, dulce minune / ş-a murit iubirea noastră / Floare-albastră! floare-albastră!… / Totuşi este trist în lume!” par versuri pe înțelesul tuturora, deşi nu bag mâna în foc că e așa.

Pe de altă parte, de ce s-or numi capodoperă 12 butuci în jurul unei mese din Tîrgu Jiu?

Dar, vorba lui Brâncuși (aproximativ):
Cine zice că lucrările mele sunt abstracte, greșește. Pentru că abstractul e de fapt realitate: contează nu forma lucrurilor, ci esența lor, care nu se vede cu ochiul liber.

Despre Brâncuşi, două povești pe care încă ni le mai amintim din când în când.

Mai întâi, într-un top al celor mai importanți 500 artiști ai secolului e acum pe locul 16. Îmi amintesc că acum ceva vreme românii își stergeau cookiurile ca să îl poată vota de mai multe ori de pe același calculator, iar atunci Brâncuși era pe primul loc. :)

Apoi, se spune că el le-a dat câtorva dintre operele lui alte nume decât cele cu care le-a înregistrat istoria. Coloana infinitului s-ar numi Coloana sacrificiului infinit, cu referire la primul război mondial. Despre Masa tăcerii se spune că Brâncuși îi spusese Masa apostolilor neamului, iar în mijloc s-ar afla Iisus, în timp ce poarta sărutului s-ar numi Monumentul reîntregirii neamului.

Abonează-te ca să poți citi direct pe mail sau într-un reader articolele mele imediat ce apar. Apoi putem ține legătura pe Twitter sau pe Facebook.