La mulţi ani, două sute nouă!

Ăăă, două mii nouă.

Aşa mi-am început noul an, în piaţa publică din Darabani, odată cu discursul primarului. Au ceva primarii din Darabani, ceva care îi face aproape nostimi când fac gafe în public. Îmi amintesc că, acum vreo 10 ani, un alt primar l-a întâmpinat în Darabani pe Regele Mihai I cu salutul: “Bine aţi venit, Domnule Rege!”.

Cu câteva ore înainte să înceapă spectacolul de Revelion, primul din istoria oraşului, am făcut o plimbare cu Rada. Darabaniul e un oraş nins şi-ţi scârţie zăpada sub picioare. E ornat cu multe lumini de Sărbători, aşa cum se face în oraşele mari. Tot ca în oraşele mari, dărăbănenii au făcut Revelionul în stradă. Au fost acolo o mie de oameni, poate două, din totalul de 12.000 de locuitori. Un succes, dacă te gândeşti că la Cluj au fost 25.000, conform Realitatea TV şi 2.500, conform Daliei. La spectacol, au fost multe lumini (nu aşa de frumoase), câteva formaţii de care n-am auzit până acum (şi de care probabil nici nu voi auzi) şi artificii (foarte frumoase, e drept).

Darabaniul e un oraş în care, în mileniul 3, încă mai umblă destule pâlcuri de urători, înarmaţi cu clopoţei, tobe, măşti şi cu restul arsenalului. Un oraş unde e mereu linişte, oricâtă gălăgie ar fi. Un oraş unde îţi îngheaţă nasul, apoi şi restul extremităţilor, după o plimbare de jumate’ de oră. Şi unde nasul, şi apoi şi restul extremităţilor, ţi se dezmorţesc imediat ce ajungi înapoi acasă, pentru că mama a făcut focul în sobă şi pentru că tata ţi-a turnat deja un pahar de ţuică.

În Darabani am băut un pahar de vin cu oamenii mari din copilăria mea, m-am plimbat prin cele mai mişto locuri de săniuş de pe planetă, de unde mă întorceam întotdeauna răcit când eram copil. Am stat la poveşti şi parc-au stat secolele în loc pentru o vreme. M-am bucurat de tot ce mi s-a întâmplat şi, pentru prima dată de când mă ştiu, nu mi-am făcut promisiuni pentru anul care vine.

2009, poţi veni liniştit. Dacă o să fii bun, o să ne înţelegem bine. Dacă nu, nu-i nimic, am deja tot ce-mi trebuie ca să fiu fericit câteva vieţi de-acum înainte.

Abonează-te ca să poți citi direct pe mail sau într-un reader articolele mele imediat ce apar. Apoi putem ține legătura pe Twitter sau pe Facebook.