Amintiri de pe drum

- Duminica, după biserică, tot satul se strângea sub pădure.

Băieţii jucau mingea, fetele stăteau de vorbă şi se uitau după flăcăi. Şi ăştia mai bătrâni mâncau cucoşi, adică floricele, cum se zice-acum. Şi unul, mai bătrân, zice: „Fata moşului, într-o zi, uliţele-o să fie pline de maşini cum îs acum de oameni. Şi-ntr-o zi, maşinile o să umble ca ciorile, prin ceruri.”

Era înainte de primul război mare. Spune maică, de unde ştia moşul că aşa o să fie? Şi uite c-o avut dreptate.

Ascultaţi-mă pe mine. Nu staţi, nu aşteptaţi să vă fie bine, să aveţi de toate, să fiţi bogaţi. Anii trec repede şi tu te duci cu ei, ş-atunci tu nu laşi în urmă nimic decât copilaşii tăi. Faceţi copii maică, nu vă gândiţi că sunteţi săraci şi că vi-i greu. Faceţi copii cât sunteţi tineri. Lăsaţi-i să crească pe lângă voi, că ei cresc, cresc şi dacă nu-s bogaţi.

Şi, când ajungi la bătrâneţe, ei o să fie mari şi o să fie singura voastră bucurie. Şi-o să vă multumească pentru că i-aţi îngrijit şi o să vă crească sufletul privind la ei.

Să faceţi copii şi să fiţi sănătoşi!

Asta le-a strigat bătrâna, aranjându-şi sacoşele, în timp ce maşina o lăsa în urmă. A insistat să le dea 1 leu, „fiindcă banii greu se fac”, dar amândoi au refuzat-o politicos. Pe când erau studenţi îşi promiseseră că, atunci când vor avea maşina lor, o să ia mereu autostopişti, fără să le accepte banii.

Tweet

Abonează-te ca să poți citi direct pe mail sau într-un reader articolele mele imediat ce apar. Apoi putem ține legătura pe Twitter sau pe Facebook.