Curtea plină de oameni mici şi vechi

Adrian Ciubotaru scrie despre cum a administrat Curtea Veche contractul pentru publicarea cărţii sale. O poveste înfricoşătoare şi plină de penibil. Pe de o parte, e de înţeles ca editurile să-şi modifice planul editorial din pricina crizei. Pe de aceeaşi parte, e de înţeles că primii afectaţi să fie autorii debutanţi, care nu şi-au demonstrat în niciun fel valoarea de scriitori, cum e şi cazul lui Adrian Ciubotaru. Pe de altă parte însă, să lungeşti atâta timp povestea asta, să nu răspunzi la mailuri şi telefoane, să-i jigneşti pe cei cu care tocmai te legasei într-un parteneriat, să sfidezi bunul simţ, toate astea nu sunt acceptabile.

Fără să-l cunosc pe Adrian, cred că are dreptate.  Curtea Veche a abordat discuţiile posibilului parteneriat cu Cartio exact în maniera deschisă în articolul lui Adrian, pe care îl găsiţi aici.

Curtea Veche e o afacere de familie. Păcat că bunul simţ al familiei Arsene n-a putut ţine pasul cu dezvoltarea afacerii lor. Păcat, Curtea Veche ar fi putut înseamna ceva frumos pentru cultura românească.

Adi, îţi doresc să ai  energia de a duce lupta asta până la capăt. Şi cine ştie, poate că timpul va demonstra editurii, ne va demonstra nouă şi îţi va demonstra şi ţie că poţi fi mai mult decât un blogger nedreptăţit, că poţi fi  şi un scriitor important.

Citiţi articolul lui Adrian Ciubotaru.

Abonează-te ca să poți citi direct pe mail sau într-un reader articolele mele imediat ce apar. Apoi putem ține legătura pe Twitter sau pe Facebook.