Haos

De multe ori ne petrecem timpul în cu totul alt fel decât am vrea. Suntem nevoiţi să facem tot felul de lucruri mici, enervante, esenţiale şi la care nu ne pricepem. Asta ne dă întotdeauna un sentiment de maximă inutilitate şi ne secătuieşte de forţă.

Şi ce cale mai bună să cazi în capcana asta decât a fi antreprenor? A fi antreprenor înseamnă şi să faci foarte (a se citi foarte, foarte) mult din ceea ce nu-ţi place, aşa cum înseamnă şi a face foarte (a se citi foarte, foarte, foarte) mult din ce-ţi place.

Pot să accept că trebuie să fac vânzări la rece, deşi nu-mi place să fac asta. Pot să accept chiar şi chestiunile contabile şi juridice, mici torturi picante la care sunt supus în fiecare vineri. Cel puţin ele, la final, îmi dau sentimentul unor mari realizări. E chiar interesant să trebuiască să te pricepi la puţin din orice, aşa cum ţi-o cere antreprenoriatul. E foarte fain să trebuiască să ai mereu o vedere de ansamblu a tot ceea ce mişcă în organizaţia ta şi în mediul ei extern.

Dar când vine vorba de tâmplărie, electricitate, alte utilităţi, mochetă, mobilă, design interior şi organizat mutări de birouri, parcă e prea de tot. Sigur că nu facem nimic din toate astea singuri, pentru toate lucrăm cu firme specializate, dar e foarte obositor să-ţi forţezi neuronii pentru sarcini atât de diferite faţă de aşteptările tale.

Pentru perioade ca astea n-am găsit până acum altă soluţie decât cea bătrânească: te opreşti, tragi aer în piept şi o iei de la capăt. Pentru că, oricât ţi-ar plăcea să dai vina pe ceva extern ţie, numai tu te poţi scoate din haos. De obicei funcţionează de minune să iei lucrurile rând pe rând. Aşa că, bine ai revenit, listă de sarcini.

Abonează-te ca să poți citi direct pe mail sau într-un reader articolele mele imediat ce apar. Apoi putem ține legătura pe Twitter sau pe Facebook.