Mâna pe idei

E o perioada nasoală pentru toată lumea.

La firmă perspective sunt, şi încă faine. Problema e că piaţa nu se mai încadrează în nicio prognoză, nu mai răspunde la nicio estimare. Problema e ca noi încă mai comparăm aceste vremuri cu cele de anii trecuţi şi ne demoralizăm că nu ne mai ies socotelile.

Prognozele nu mai există. Istoricul nu mai contează. Acum e un moment în care suntem în genunchi, ca mai toată lumea. Daca suntem cu adevărat valoroşi, abia acum se vede şi numai timpul ne va confirma sau infirma asta. La vremuri noi e nevoie de metode noi. Piaţa nu s-a blocat, noi ne-am blocat. În metodele tradiţionale.

Ca mai mereu, am ajuns într-un moment de mari decizii. Luptăm sau aşteptăm să se întâmple ceva? Căutăm scuze sau căutăm soluţii? Credem sau nu într-o lume în care oamenii pot fi aşa cum vor?

Dacă astea sunt doar vorbe goale, ştiu exact unde vom ajunge. Ne vom demoraliza. Ne vom abandona initiaţivele. Nu vom avea idei noi, arme noi, metode noi. Nu ne vom trage unul pe altul înainte. Ne vom mulţumi cu justificări de tot felul, cu multe motive pentru care am eşuat. Vom muri usor usor. Va trebui să renunţăm la unii dintre noi, pentru că nu mai suntem productivi. Vom da înapoi şi vom pierde.

Dacă însă vom reuşi, habar n-am unde vom ajunge. Acum nu ştiu cum să facem lucrurile, nu există nicio carte care să ne spună asta. Ştiu doar că trebuie sa le facem cumva, am luptat prea mult pentru tot ce avem ca să ne lăsăm învinşi.

Nu e în sarcina fiecărui angajat să producă bani în mod direct. Dar dacă acum nu ne adunăm să ne facem treaba la timp, fiecare din noi pierde bani mulţi pentru angajatorul său. Iar din banii pierduţi nu se pot plăti salarii. Suntem cu toţii în asta. Dacă ne merge bine, dacă suntem apreciaţi pe piaţă, dacă plătim salariile la timp, dacă dăm bonusuri, e pentru că noi toţi ne-am facut treaba bine şi la timp. Dacă nu, e pentru ca nu ne-am facut treabă cu toţii. Acum, mai mult ca altadată, e vorba de echipă.

Dacă ştii că eşti în urmă faţă de planul tău sau de obiectivele tale, din vina ta nu s-au plătit salariile. La fel, dacă eşti în grafic, ţie îţi datorăm salariile plătite la timp, ţie – aprecierea clienţilor noştri, ţie – satisfacţia de a face ceva util cu viaţa noastră.

În fiecare zi văd semne ale înfrângerii noastre. Mă tem că faptul că am rămas fără idei e din cauză ca am depus armele sau, mai rău, din cauză că nu avem o luptă.

Când toată nebunia asta va trece, sunt convins că vom rămâne cu tot ce avem mai bun. Mâna pe arme, mâna pe idei!

Abonează-te ca să poți citi direct pe mail sau într-un reader articolele mele imediat ce apar. Apoi putem ține legătura pe Twitter sau pe Facebook.