Laptopiseţul

Categorii

Culturavura

Taguri

, ,

Poezii, de la 5 ani până în vremurile noastre

Dacă tatăl tău e mecanic, e foarte probabil ca în copilărie să-ţi fi plăcut şi ţie să meştereşti. Tata e poet, iar când aveam 4-5 ani mi s-a părut firesc ca şi eu să scriu poezii. Deşi sunt sigur că majoritatea s-au pierdut, e ceva în mine care mai speră să regăsesc, prin vreun cotlon al casei din Darabani, câteva din poeziile pe care le-am scris când încă nu eram la şcoală.

Anul trecut am primit în dar de la 2 prieteni buni o carte. Cartea mea. :)

Nu ştiu cum au făcut, dar au reuşit să adune la un loc o parte din poeziile pe care le-am scris începând din liceu. Acum am o carte, pe care mi-au intitulat-o Începuturi. Din ea voi aduce pe blog, din când în când, câte o poezie. Iar pe carte au scris un citat dintr-un poet adevărat:

nu vă mai îndoiţi
de utilitatea poeţilor
care presimt chiar şi moartea
cu o viaţă mai devreme

Abonează-te ca să poți citi direct pe mail sau într-un reader articolele mele imediat ce apar. Apoi putem ține legătura pe Twitter sau pe Facebook.

5 comentarii

  1. Vlad M
    2009/03/17

    Poate ne vedem Miercuri la Alumni Meeting

  2. Alexandra
    2009/03/16

    Aveam mai toate fetele poeziile tale în liceu, cand erai poet prin Eminescu :).
    Dar le-a păstrat pentru că le-a apreciat foarte mult.
    E de fapt un mare mare compliment.

  3. Ş
    2009/03/16

    Alexandra, de ce au colegele tale de clasă poeziile mele? :)

    Vlad, mulţumesc. În schimbul aprecierilor tale o să-ţi ofer, până la finalul săptămânii, un instrument de analiză la care am lucrat cu Ghizi, ca urmare a serii voastre de sâmbătă. :)

  4. Vlad M
    2009/03/16

    Stiam eu ca vin de undeva pornirile tale narative :)…
    Spor si inspiratie…

  5. Alexandra
    2009/03/16

    Le-am gasit in cotloanele calculatorului vechi a unei vechi colege de clasa, pe care nu stiu daca ai cunoscut-o vreodata. A fost cel mai fain quest :D
    Sa incepi cu “Iar si iar”

Lasă un comentariu