Articol publicat în Business Standard.
Orice manager spune că în compania sa inovaţia e un lucru important, că angajaţii săi sunt încurajaţi să aducă idei noi şi să le implementeze. Însă dacă apare întrebarea „cum exact e organizată colectarea şi implementarea ideilor?”, răspunsul obişnuit e „la noi există o înţelegere implicită a faptului că ideile angajaţilor sunt apreciate, nu e nevoie de mai mult de atât”.
Cartea Ideile nu costă (Ideas are free) contrazice acest ultim răspuns cu o teorie de bun simţ. Ca şi inovaţia, profitul e un deziderat implicit al companiilor şi al angajaţilor lor. Dacă profitul nu e lăsat niciodată la voia întâmplării, ci se caută mereu modalităţi de optimizare a lui, de ce nu s-ar proceda la fel şi în cazul inovaţiei?
Alan G. Robinson şi Dean M. Schroeder, experimentaţi profesori şi manageri, au pus la punct un tratat complet de management al ideilor. „Ideile nu costă„ e una din acele cărţi care îţi dau ceva de făcut în compania ta, chiar de a doua zi.
Managementul ideilor poate fi dus la acelaşi nivel de proceduralizare ca şi managementul financiar sau ca şi managementul proiectelor. Pentru cine nu crede asta, cartea demonstrează în 200 de pagini că se înşală. Şi vine cu un întreg arsenal de studii de caz, de proceduri şi de instrumente, toate extrem de aplicabile, ca să-i ajute pe manageri să pornească sisteme de idei în companiile lor.
Mai jos sunt doar câteva dintre tezele abordate în carte.
Generarea şi fructificarea ideilor, la toate nivelurile unei organizaţii, sunt cu atât mai importante acum, în vremuri de încetinire economică. Sunt importante pentru că prognozele noastre nu mai sunt realiste, pentru că istoricul vânzărilor nu mai e relevant. Pentru că piaţa pare a se fi blocat. Pentru că cei blocaţi suntem de fapt noi: blocaţi în metodele tradiţionale. (Am mai spus asta aici).
TweetAbonează-te ca să poți citi direct pe mail sau într-un reader articolele mele imediat ce apar. Apoi putem ține legătura pe Twitter sau pe Facebook.