Laptopiseţul Blogul pământesc

Anul ăsta am mai vorbit o dată de Eurovision, în aceeaşi termeni elogioşi ca cei din rândurile care vin.

Ne-am umplut de penibil în finala de la Moscova, iar explicaţiile sunt destul de simple. Să le luăm pe rând: o melodie banală, un show penibil şi o strategie de doi bani. Pentru cine nu ştie ce înseamnă lipsa de glagorie, ar fi bine să se intereseze, fiindcă aici e cheia răsunătorului succes de la Eurovision.

Melodia. Cu totul şi cu totul specială… Jumătate din prietenii mei au compus ceva asemănător pe când erau la liceu. Singurul motiv pentru care melodiile lor nu au ajuns faimoase e că ei nu erau faimoşi la momentul în care le-au compus. Un sfert din prestaţiile de la Eurovision erau exact ca a noastră: o domnişoară frumoasă şi cu voce, semi-unduindu-se pe o melodie de cântat la balul bobocilor dintr-a noua.

Show-ul. Incendiar de-a dreptul… Am fructificat perfect cele cinşpe mii de ecrane LCD din care era făcută scena de la Moscova: am proiectat pe ele nişte crengi în culori terne şi nişte mucegai în clar-obscur. Păi normal, trebuia să creem o atmosferă care să pună în valoare formidabilul dans al ielelor care s-a petrecut pe scenă. Pentru că, nu-i aşa, atunci când vrei să dai pe spate Europa, trebuie să alegi un scenariu inspirat din folclor, pe o temă care n-a impresionat niciodată vreun european şi pe care jumate din români n-o înţeleg oricum. Sigur, facem dansul ielelor. După ce creativii noştri au pus totul la punct şi-au dat seama că mai e cineva la backing vocals de care au uitat. Ce facem cu domnişoara aia? Aa, ştiu, o punem într-un colţ de scenă, să nu ne încurce. Să scrijelească un perete ceva şi să sperăm că nu apare în cadru.

Strategia. Fină şi de o mare profunzime… Hai să câştigăm Europa cântând ceva despre Balcani. În felul ăsta o să ne voteze toate ţările din Balcani, recunoscută fiind unitatea lor istorică. Ce contează că fiecare ţară balcanică urăşte cel puţin alte trei din regiune şi că unii specialişti în geo-politică preconizează că de aici o să plece al treilea război mondial? Şi pe lângă voturile pe care le strângem din Balcani (nu-mi amintesc să ne fi votat cineva din zonă, în afară de implicita Moldovă), o să atragem cu siguranţă simpatia Europei. Fiindcă, nu-i aşa, întreaga Europă idolatrizează Balcanii.  Oh, cum şi-ar mai dori Marea Britanie să fie ca Albania! Cum Germania nici nu îndrăzneşte să viseze să fie ca Bosnia şi Herţegovina! Cum o să răsune discotecile din Elveţia de refrenul “fetele din balcani se distrează”! Toţi tinerii italieni o să-şi umple Ipod-urile de versurile astea iscusit alese!

După Eurovision, întrebarea care stă pe buzele multor milioane de români e din nou “Auzi, cine Dumnezeu i-a ales pe ăia să se ocupe de asta?”. O întrebare istorică pentru noi, cu răspunsuri care nu ies niciodată la iveală, deşi multă lume susţine că ar exista. Un fel de iele.