Din ce în ce mai trist, din ce în ce mai fericit
Eu cred că ăsta a fost unul din week-end-urile hotărâtoare din viaţa mea.
L-am petrecut singur, am dormit mai puţin de zece ore în total, fiindcă în nicio noapte n-am putut adormi înainte de 4-5. M-am gândit la lucruri la care nu m-am gândit niciodată şi am luat hotărâri pe care niciodată nu le voi spune nimănui. Am lucrat la lucruri despre care nu ştiu dacă vor deveni sau nu vreodată “ceva”.
Mi-am asumat umilinţe pe care nu credeam că sunt gata să mi le asum, am făcut paşi pe care nu credeam că o să-i fac vreodată. M-am întrebat dacă orice om are un week-end din ăsta, cândva în viaţa sa. N-am găsit un răspuns, dar mi-aş dori să cred că da.
Aş vrea ca toţi să ne putem întoarce viaţa în numai câteva clipe. Aş vrea ca toţi să suferim la un moment dat, aşa cum am făcut-o eu week-end-ul ăsta, numai ca să pornim apoi mai puternici, mai încrezători. Aş vrea ca pentru toată lumea să fie atât de simplu: să te doară câteva zile, să plângi şi să-ţi pui întrebări, numai ca să poţi porni înapoi la drum, mai încrezător şi mai senin.
Aş vrea ca toţi să putem accepta la un moment dat nedreptatea, suferinţa şi durerea, fără să ne pese, fără să ne mai doară, ci numai ştiind că toate astea duc undeva departe, departe de tot, unde-ntodeauna am visat să ajungem.
Ca toţi să greşim şi să ne doară, ca toţi să sufere din cauza noastră numai pentru că asta ne va pune pe gânduri, numai pentru că asta ne va da tuturora răspunsurile pe care le căutăm. Aş vrea ca toţi să putem fi la fel de trişti şi de fericiţi în acelaşi timp, aşa cum sunt eu acum.
TweetAbonează-te ca să poți citi direct pe mail sau într-un reader articolele mele imediat ce apar. Apoi putem ține legătura pe Twitter sau pe Facebook.
Articole recente
- Din orașul fără primar, din țara fără premier06 Feb 2012
- Tentația lui Acolo04 Feb 2012
- Răspunsurile de acasă30 Jan 2012
- Greu de ales, ușor de dus25 Jan 2012
- Despre monarhie și sentimentul normalității24 Jan 2012
- În șoaptă ne auzim cu toții la fel22 Jan 2012
- Drumuri înapoi și înainte19 Jan 2012
- Cluj: evenimentele lunii decembrie08 Dec 2011
- Despre minciunile convenabile23 Nov 2011
- Ești dăruit18 Nov 2011
Nu stiu daca toti oamenii au parte de un weekend ca al tau… dar cred ca fiecare avem nevoie de asa ceva. Pentru a ne autodepasi. Pentru a ajunge unde am visat sa ajungem.
Mi se pare putin amuzant cum suferinta aduce si lucruri bune. Nu cred ca ar face cineva intentionat asa ceva… dar cu siguranta suntem recunoscatori dupa ce ne aflam raspunsurile.
Se pare ca tot raul poate fi intr-adevar spre bine, nu? Totul e sa stim sa cautam binele.
Merci de încurajări şi de interes, tuturora.
Mai erau aici cel puţin comentarii pe care le-am şters din greşeală, de la Anto şi de la Ale, cred. Mulţumesc şi vouă.
Stefan….inteleg perfect prin ce ai trecut. E bine ca a fost un weekend…altii au parte de o viata ca acest weekend…
Am trecut prin asa ceva…eu am avut parte de aproape un an jumate ca un weekend in acesta…si pot spune ca acum sunt in acel moment de dupa weekend, in care realizez ca toata suferinta de atunci merita ce e acum.
Devenim mai mari, mai buni si mai bravi daca stim sa vedem ca acel weekend va face o diferenta. Devenim mai mari, mai buni si mai bravi daca nu ramanem blocati in acel weekend si incercam sa facem si noi, la randul nostru, o diferenta.
Cum zice cineva: Tu dai valoare vietii tale, nu cei din jurul tau. Eu as completa si as zice ca tu dai valoare vietii tale acceptand valoarea celor din jur. Dar ideea de baza e: e numai in puterea noastra sa avem asa weekenduri. Si sa iesim din ele.
A fost o situaţie specială în viaţa mea, dar pe care cred (sau sper) că o trăim fiecare la un moment dat.
Genul de moment, adunat din nereuşite, din îndoieli şi din trecerea timpului, care te poate face să începi ceva mare în viaţa ta.
Eee, nu ne zi! Nu are rost.
Ne poti da mai multe detalii legate de ce te-ai framantat atat in acest weekend?