Vânzătorii de linguri

Expoziţiunea

Timpul: între orele 12:00 şi 17:00, în orice zi, în orice an.

Locul: în centrul municipiului, pe aleea pietonală, indiferent de municipiu şi de alee pietonală.

Personajele:

• tu, umanoid de vârstă variabilă, sexualitate definită dar irelevantă în povestea noastră şi statut social absolut neinteresant pentru ce povestim aici
• el, un băiat tuciuriu, cu vârsta între 7 şi 14 ani, pentru că de la 14 ani încolo e trimis fuge de acasă ca să lucreze în străinătate sau ca să ajungă la puşcărie
• personajul colectiv, aflat în trecere continuă

Intriga

În timp ce mergi, pierdut printre gânduri şi printre trecători, băiatul tuciuriu apare de nicăieri.

Desfăşurarea acţiunii

Băiatul tuciuriu dă slabe dovezi că poate vorbi. Cel mult murmură ceva, sau ţi se pare că murmură. În jurul gâtului are prinsă o plasă mare, plină cu linguri, agăţată cu un sistem căruia tu nu i-ai dat niciodată atenţie, dar de care depinde viaţa băiatului din faţa ta, în mare măsură. Are 2 linguri în mână, modele diferite. Ţi le arată, cu un gest care spune ferm: “nu am nici cea mai mică speranţă că le vei cumpăra vreodată”. Faţa lui e tristă, are pomeţii căzuţi şi privirea umilită. Buzele îi atârnă şi ele în jos, ca două emoticoane supărate. Din prima clipă în care te-a văzut şi-a spus că îl vei ignora sigur. Întinde către tine mâna dreaptă, cu două linguri, modele diferite. Ca ele, aceleaşi modele, mai sunt în plasă încă 50. Şi câte 50 în fiecare plasă pe care au purtat-o vreodată alţi băieţi vânzători de linguri.

Tu treci pe lângă el, cu un minim regret. Face parte din peisaj, ai mai văzut câteva zeci ca el şi n-ai cumpărat niciodată vreo lingură. Te consolezi cu gândul că nu şi-a dat destul silinţa, că parcă nu vroia să fie ajutat. Îţi spui că dacă ar fi fost mai vesel, mai activ, dacă ar fi stat de vorbă cu tine, probabil ai fi cumpărat. Dacă ar fi fost ca şi comis-voiajorii americani, încrezător şi convingător…

Punctul culminant

Povestea nu culmină niciodată, nicăieri. Ea doar se întâmplă, ireproşabil, de fiecare dată.

Deznodământul

Imediat ce l-ai lăsat în urmă pe tuciuriu, ţi-a trecut prin cap gândul că nu poţi reuşi fără să arăţi că ţi-o doreşti. După aceea nu te mai gândeşti niciodată la asta cu adevărat. Nici măcar când vine vorba de tine.

Abonează-te ca să poți citi direct pe mail sau într-un reader articolele mele imediat ce apar. Apoi putem ține legătura pe Twitter sau pe Facebook.