Cum mi-am petrecut vacanţa de vară
Articol publicat în Casa şi Biroul.
A venit toamna. Cu frunzele ei veştede care se aşează pe pământ formând un covor multicolor, toamna a întors o nouă pagină a vacanţelor noastre de vară.
Aşa începeau compunerile pe care le aveau de făcut în clasele primare. Câteodată mă gândesc că n-ar fi rău ca, la sfârşitul fiecărei veri, fiecare să avem de făcut din nou câte o compunere pe tema asta. Ne-ar ajuta să ne amintim ce preţuim cu adevărat la anii care trec, din ce în ce mai grăbiţi.
Te provoc să scrii în toamnă o compunere. Şi te mai provoc ca vara asta să ţi-o petreci cu gândul la compunerea pe care o ai de scris când reîncepe şcoala.
Nişte prieteni ne-au chemat recent în vizită, să ne minunăm în faţa noii lor achiziţii. Ai zice că, atunci când nişte adulţi au nevoie de o jucărie nouă, îşi iau o maşină de spălat, un televizor deştept sau un tablou pretenţios.
Nu. Prietenii noştri sunt mai cu moţ. Ei şi-au construit, de la zero, o cabană. Una în inima munţilor, frumoasă şi încăpătoare. Una făcută din lemn şi din linişte. Una unde se adună prietenii să stea de poveşti şi necunoscuţii să rămână anonimi.
Nu ştiu ce-ai putea face toată ziua în liniştea aceea. Dacă nici tu nu ştii, avem amândoi o problemă. Ne-am impregnat de oraş, de maşină şi de birou. Am acceptat, fără să ne dăm seama, roluri secundare într-o serial banal, transmis pe un mare şi obositor televizor: oraşul ăsta, ţara asta, lumea asta civilizată.
Dar gata. A ieşit soarele de ceva vreme. Hai să recunoaştem că nu ne mai stă mintea la muncă, hai să plecăm undeva. Şi nu vorbesc numai de concediu, vorbesc şi de fiecare week-end, de fiecare după-amiază. Să mergem undeva unde, atunci când bate vântul, să simţi miros verde de frunză. Undeva unde să te afunzi în iarbă atunci când păşeşti. Undeva unde să ţi se facă poftă de mămăligă şi de brânză. Undeva unde să fii liniştit.
Aşa e la prietenii noştri la cabană. Imaginează-ţi hectare întregi încremenite în jurul tău. Imaginează-te afară undeva, cu ochii miciţi de bătaia soarelui şi cu mintea liberă în sfârşit. Imaginează-ţi un loc unde vântul să-ţi mişte paginile cărţii. O carte pe care o citeşti fără să-ţi fugă mintea la clienţi, la rate sau la vecini. Aminteşte-ţi cu câtă poftă aşteptai cina când erai copil, în vizită la bunica şi imaginează-ţi cum ar fi să simţi asta din nou, chiar peste câteva zile.
Şi-acum opreşte-te. Hotărăşte-te că vinerea asta pleci undeva. Hotărăşte unde şi cu cine. Strânge nişte prieteni şi puneţi ceva la cale. Nu contează ce griji sau ce probleme ai. Nu contează câţi ani ai şi nici cu ce te ocupi. E vremea să pleci din nou în tabără.
TweetAbonează-te ca să poți citi direct pe mail sau într-un reader articolele mele imediat ce apar. Apoi putem ține legătura pe Twitter sau pe Facebook.
Articole recente
- Din orașul fără primar, din țara fără premier06 Feb 2012
- Tentația lui Acolo04 Feb 2012
- Răspunsurile de acasă30 Jan 2012
- Greu de ales, ușor de dus25 Jan 2012
- Despre monarhie și sentimentul normalității24 Jan 2012
- În șoaptă ne auzim cu toții la fel22 Jan 2012
- Drumuri înapoi și înainte19 Jan 2012
- Cluj: evenimentele lunii decembrie08 Dec 2011
- Despre minciunile convenabile23 Nov 2011
- Ești dăruit18 Nov 2011
Foarte faină nunta. Dacă nu răsărea soarele nu ne dădeam plecaţi. :)
Da, citim compuneri în septembrie :) Am fost la nuntă în Timişoara. Cum a fost la Bran?
Theo, merci de comentariu, de urări şi de invitaţie. Eu zic că venim prin august. :)
vreau ca o bucatica din compunerea din toamna sa cuprinda si vizita la brezoi…asadar va astept vara asta pe la mine
poate reusim sa ne cunoastem, poate reusesc sa va dovedesc maiestria mea de bucatar, cred cu tarie ca ne-am intelege de minune
tinem sper legatura, pana atunci,
la multi ani!
Diana, merci de comentariu. Zi-mi la ce nuntă mergeţi, să venim şi noi. Eram hotărât să te cunosc week-end-ul ăsta. :)
Rămâne să ne citim compunerile în septembrie, nu?
Am o variantă a propunerii tale de acum 2 toamne – http://dordeduk.blogspot.com/2007/09/oficial-e-toamn.html Şi mă inspiră articolul tău să-mi pun un reminder pentru 1 septembrie :)
P.S. Enjoy şi pentru mine weekendul ăsta momentul când they come one :) (suprapunere de nunţi şi nu ajungem la Bran). Orice documentare fotografică neoficială a evenimentului va fi apreciată :)
La Bran, la o nuntă. :)
Uite, eu vinerea asta plec din oras. Imi iau primul weekend in care nu lucrez de cand am inceput “noul job”.
Plec sa ma intalnesc cu prietene vechi si dragi in Copenhaga.
Planificasem sa fac asta, dar acum simt si mai mult ca merit, ca sa am ce sa scriu in compunerea mea de toamna :)
Tu unde pleci vinerea asta?
Superb articolul asta. Mai Stefan da tu ai talent:)) imi face pofta articolul tau de citit in iarba si mai ales de mamaliga cu branza savurata in bataia vantului:))
E o provocare faina sa scrii toamna despre mamaliga cu branza pe care ai mancat-o vara! Te citesc si la toamna:)