Laptopiseţul

Ghid practic de comunicare cu băncile

Articol publicat în 24 FUN.

M-au inspirat două studii de caz despre relaţia cu băncile creditoare. Unul publicat în New York Times şi unul care s-a întâmplat chiar lângă mine. Aplicarea oricăruia dintre aceste două modele nu te va scuti de plata ratelor, dar cu siguranţă te va face să te simţi mai bine.

Modelul american: ia exemplul băncii când vine vorba de relaţii externe. Cere băncii să numească pe cineva cu care să ţii legătura. Spune că refuzi să vorbeşti cu oricine altcineva. Cere ca responsabilul tău din bancă să vină să discute personal cu tine orice problemă. Investeşte într-o centrală telefonică pe care să fii sunat de bancă. O să răspundă o voce automatizată, dar altfel prietenoasă: pentru o întâlnire – apasă tasta 1; pentru transferarea apelului în sufragerie – apasă tasta 2; pentru comunicarea unei restanţe – apasă tasta 3; şi tot aşa până la tasta 9. Apoi cere băncii să plătească un comision lunar de 2 euro pentru asigurarea reţelei de telecomunicaţii.

Modelul românesc: zi băncii ceva absurd, ca să nu mai poată replica nimic. Când domnişoara care reprezintă banca începe să te întrebe pe ce ţi-ai cheltuit salariul, cere-i permisiunea să îi pui şi tu câteva întrebări. Domnişoară, dumneavoastră aveţi televizor? Aha, şi vă uitaţi la televizor? Aţi văzut ştirile în ultima vreme? Da, şi eu. Am văzut că statul ajută cu bani băncile cu probleme financiare. Spuneţi-mi, aţi văzut ceva despre mine recent la ştiri? Hai să facem aşa: uitaţi-vă în continuare la televizor şi, când vedeţi o ştire cum că statul mă ajută pe mine cu bani, reveniţi cu un telefon.

Abonează-te ca să poți citi direct pe mail sau într-un reader articolele mele imediat ce apar. Apoi putem ține legătura pe Twitter sau pe Facebook.

5 comentarii

  1. Vlad
    2009/07/17

    Stiam eu ca pot avea incredere in tine :)
    Bafta multa! Apropos, cum merg lucrurile?

  2. Ş
    2009/07/16

    Vlad, e o glumă, bineînţeles. :)

  3. Vlad
    2009/07/16

    “când vedeţi o ştire cum că statul mă ajută pe mine cu bani, reveniţi cu un telefon” – departe de mine gandul ca statul este un partener viabil in aceasta perioada. Din contra. Iti da in cap de fiecare data cand te ridici putin (am si scris pe blogul meu de “sindromul cartitei”). Totusi sper ca nu asta e adevarata ta asteptare, aceea de a te ajuta statul cu bani. Discutia privind ajutorul dat de stat bancilor (in Romania cel putin inca nu la fel ca in USA de exemplu) e una care lasa loc de comentarii infinite, cu parti bune si parti rele.
    Intre timp noi trebuie sa reusim sa gasim cai de iesire din perioada asta.

  4. Anto
    2009/07/15

    scuze … bani pentru drepturi de autor :))
    tare zapacita asociata ta azi :))

  5. Anto
    2009/07/15

    mai … iti cer drepturi de autor :))

Lasă un comentariu