La 26
Mi s-a părut întotdeauna greu să te bucuri de ziua ta. Atunci îţi dai seama câtă lume ţine la tine, sărbătorindu-te sau urându-ţi de la distanţă “La mulţi ani”. Ăsta mi s-a părut întotdeauna singurul motiv de bucurie.
Oi fi eu o fire predispusă la meditaţie şi melancolie, altfel nu se explică de ce de ziua mea nu râd, ci zâmbesc. 364 de zile pe an, indiferent de vârstă, mă simt tânăr, entuziast şi visător. O zi, a 365-a, simt în carne şi în suflet cum a mai trecut un an. Mă simt ca un bătrân care se uită în jur cu un sentiment amestecat, adânc, de bucurie şi de regret.
N-am ştiut să-i spun pe nume aceste senzaţii până azi, când am stat de vorbă cu părinţii mei. Am râs împreună despre cât e de ironic că oamenii îşi sărbătoresc trecerea anilor. Ca nebunii, ne bucurăm că a mai trecut un an, că au mai trecut încă trei, că ne rămâne tot mai puţin timp împreună. Sărbătorim în sensul invers al acelor de ceasornic.
Sigur, în definitiv, ne bucurăm. Ne bucurăm pentru lucrurile bune pe care le avem. Pentru dragoste, pentru sănătate, pentru familie, prieteni, pentru succes, pentru descoperiri.
Dar, oricât m-aţi vrea voi de zâmbitor de 11 iulie, fiindcă mă ştiţi aşa tot restul anului, de ziua mea nu voi zâmbi niciodată de bucurie că a mai trecut un an. Voi zâmbi pentru că voi toţi sunteţi aici şi pentru că mai sunt încă mulţi ani pe care o să-i petrecem împreună.
Cine mai gândeşte aşa, să o spună. Cine nu e rugat să-mi dea motive şi mie să gândesc altfel. Voi sunteţi bucuroşi sau sunteţi trişti de ziua voastră?
TweetAbonează-te ca să poți citi direct pe mail sau într-un reader articolele mele imediat ce apar. Apoi putem ține legătura pe Twitter sau pe Facebook.
Articole recente
- Din orașul fără primar, din țara fără premier06 Feb 2012
- Tentația lui Acolo04 Feb 2012
- Răspunsurile de acasă30 Jan 2012
- Greu de ales, ușor de dus25 Jan 2012
- Despre monarhie și sentimentul normalității24 Jan 2012
- În șoaptă ne auzim cu toții la fel22 Jan 2012
- Drumuri înapoi și înainte19 Jan 2012
- Cluj: evenimentele lunii decembrie08 Dec 2011
- Despre minciunile convenabile23 Nov 2011
- Ești dăruit18 Nov 2011
Mulţumesc pentru urări şi pentru comentarii.
Mai … eu most of the time nu stiu in ce an suntem …
niciodata nu stiu data in care suntem … si cu lunile am probleme …
luna trecuta am aflat pe la mijloc ca nu mai era mai … am fost tare surprinsa.
cu varsta … hmmm … really … in ultimii ani chiar m-am intrebat oare cati ani am. am ramas cumva la 26 … si acum trebuie sa calculez … 1981-2009 … si cu greu ma prind ca sunt om matur la 28. uita-te la date-urile mele … eu inca nu stiu ca am 28 :))
varsta nu e nimic. cand faceam training la 23 toata lumea zicea ca am 28 … nimeni nu mai stie …
sti de ce?
ca nu conteaza … nici cati ani, nici cati mai ai.
conteaza cati au contat … atat
conteaza sa faci cati mai multi dintre ei sa conteze
referitor la sarbatorit …
as porni o revolutie …
fara zile de nastere sarbatorite.
ce-ar fi daca te-ar suna prietenii ca le e dor de tine si nu ca le suna telu sa le spune ~bai, vezi ca e ziua lu Sh~
ce-ar fi daca te-ai petrecari atunci cand vrei sa sarbatoresti ceva relevant pt tine
ce-ar fi daca ai primi cadouri atunci cand iti spun oamenii ~am vazut chestia asta in magazin si m-am gandit instant la tine~ … decat chestia aia cu lumari si alte chestii care nu sti daca au legatura cu tine…
In primul rand un La multi ani intarziat si toate cele bune!
Cum si ziua mea a fost de curand, am stat si m-am gandit daca sa rad sau nu de ziua mea. Si am ales sa rad. Pentru ca depinde de fiecare cum vedem ziua asta: ori ne bucuram ca am mai trait un an, ori ne intristam ca avem mai putin de trait acuma. Si sincer, prefer prima varianta, pentru ca e mai optimista, mai frumoasa ca a doua. E ca si cu paharul cu apa: ori vezi jumatatea plina, ori cea goala. Parerea mea :)
La multi ani, cu intarziere. Inca ma mai bucur de ziua mea, desi sentimentele de melancolie de care spuneai si u persista. Cu fiecare an care trece tot mai mult. Cred ca pana la urma cel mai frumos e ca esti inconjurat de cei care te iubesc si pe care ii iubesti la randul tau:)
Eu nu am mai vrut sa cresc de la 17 fiindca auzisem de undeva ca aia e varsta ideala. De atunci trece cate o jumatate de an pana sa ma obisnuiesc cu fiecare noua varsta.
De-acum eu imi spun ca sarbatorim amintirea zilei in care am aparut si am adus bucurie, ziua in care am inceput sa fim si sa iubim mai mult decat trecerea anilor.
Iti doresc un an lung si fiecare din cei multi care mai vin sa fie tot mai lungi si plini de bucurii.
Eu am fost bucuroasa pan la 23. De acolo incolo ma tot gandeam ca vreau sa inghet varsta :)
Oricum scriu acest comment ca sa-ti spun La multi ani fericiti si cu mult succes in tot ceea ce faci!
Oana, mi-ai luat comentariul din.. mana?
Si expresiile imbatranesc :)
Bucuroasa pana la 20, de la 21 iti impartasesc parerea :)