Cum ştii care ţi-e vocaţia?

Suntem suma a tot ce ne-a trecut prin minte până azi. Toate aceste lucruri pe care le-am învăţat, toate experienţele prin care am trecut, toţi oamenii care ne-au marcat, tot ce am văzut, simţit şi trăit până acum, toate astea ne spun ce avem de făcut în viaţă.

Poate părea greu să identifici care sunt acele roluri pe care ţi le poţi asuma în viaţă, rolurile pe care ţi-ar plăcea să le joci pe pământ şi la care te-ai şi pricepe. Dar e mai greu să te hotărăşti ce rol să joci şi mult, mult mai greu, să i te dedici cu toată fiinţa ta. Prima parte însă, cea cu identificatul rolului, e chiar simplă.

Dacă ai apucat să faci polo până pe la zece ani, sunt oarecare şanse să-ţi doreşti să devii un bun poloist. Altfel, aproape zero. Dacă ai avut o pasiune ciudată, ca disecarea de animăluţe nevinovate, dar foarte interesante pe interior, pasiune pe care n-ai avut şansa să o explorezi în şcoală până pe la 25 de ani, e prea puţin probabil să mai devii vreodată chirurg. La fel, dacă te-a marcat o experienţă religioasă deosebită, sau un duhovnic cu totul special, îţi poate trece prin cap să devii călugăr sau preot.

Ce spun e că fiecare putem hotărî ce-am vrea să devenim în funcţie de ce-am trăit până la momentul deciziei. Vorbesc de deciziile sincere, cele pe care le luăm noi cu noi şi pentru noi, şi nu de cele argumentate cu “asta va fi o slujbă de viitor” sau “dacă tata a fost pompier, pompier mă fac şi eu”.

Deşi am înclinaţii sportive, n-aş băga mâna în foc pentru reuşita mea ca sportiv. Motivul e simplu: nu am experimentat niciun sport destul încât să-mi dea indicii realiste că aş putea fi bun la el. Ştiu numai că îmi place sportul, dar asta n-a fost niciodată destul să mă convingă să mi-l aleg ca vocaţie. Pe de altă parte, ultimii ani mi-au dovedit că am abilităţi bune de om de vânzări, dar mi-au arătat că nu-mi place ca activitatea asta să-mi umple tot timpul. Prin urmare, mi-a fost simplu să decid că nu-mi doresc să devin om de vânzări.

Dacă aş fi experimentat undeva, cândva, îndeajuns de mult, muzica, aş fi putut spune dacă-mi doresc sau nu să fiu muzician. Aşa, vă mărturisesc că habar n-am. Ştiu însă, şi vă servesc asta ca pe o ştire mondenă, că sunt trei lucruri pe care mi-ar şi plăcea să le fac în viaţă şi la care cred c-aş fi şi priceput: antreprenoriatul, scrisul şi politica. :)

Cert e că experimentele diverse, în medii diverse, cu abordări diverse, îţi dau o mare siguranţă de sine. Iar siguranţa de sine, confortul cu propria persoană, încrederea în forţele proprii (autoeficacitatea, după cum ar spune unii) sunt lucruri decisive şi în viaţa profesională şi în cea personală şi în cea spirituală.

Cei care sunteţi foarte tineri, experimentaţi. Experimentaţi şi voi, cei care aţi trecut de adolescenţă. Experimentaţi şi voi, cei care sunteţi şi mai experimentaţi. Deşi am redus exemplele de mai sus la meserii, în aceste rânduri nu e vorba numai de a vă descoperi vocaţia de profesionişti, ci mai ales despre de a vă descoperi vocaţia de oameni.

Abonează-te ca să poți citi direct pe mail sau într-un reader articolele mele imediat ce apar. Apoi putem ține legătura pe Twitter sau pe Facebook.