Nu numai artiștii sunt neînțeleși, ei sunt doar cele mai celebre cazuri.
Cu toții avem pasiunea noastră, ambiția noastră, visul nostru, slăbiciunea noastră. Cu toții avem ceva pentru care merită să suferim, să ne sacrificăm. Ceva pentru care merită să luptăm, uneori chiar împotriva oricărei rațiuni.
Ceva care trebuie lucrat, încercat, sculpat, privit din toate unghiurile, ceva care trebuie așteptat cu răbdare și cu speranța că într-o zi îi vom găsi forma perfectă. Ceva care ne umple de sens.
Suntem cu toții criticați pentru încăpățânarea noastră, pentru lipsa noastră de realism, pentru absurditatea cu care mergem înainte chiar și când ne doare.
Fiecare are chemarea sa, poezia sa. Poezia mea e să fac lucrurile să meargă. A ta care e?
TweetAbonează-te ca să poți citi direct pe mail sau într-un reader articolele mele imediat ce apar. Apoi putem ține legătura pe Twitter sau pe Facebook.
Scuze de întârzierea cu care răspund, am fost rupt de lume o vreme.
Traian: Nu mă refeream la TOT, deşi mi-ar fi plăcut să lucrăm împreună la asta. Sunt convins că o să ne mai intersectăm în viitor, poate cu Şcoala de Valori pe care intenţionez să o fac, poate cu alt. Referitor la CROS, îmi place mult prezentarea şi sper că lucrurile merg aşa cum v-aţi propus. Am asistat la scurta viaţă a unor ONG-uri asemănătoare din Cluj, dar e o diferenţă majoră la nivel de comunicare între ele şi CROS şi sper că asta va conta. Succes!
Anto: Cafeaua şi ţigările din oferta ta îmi captează foarte puţin atenţia. :) Când povestim?
@ Traian,
stiu despre ce vorbesti cu TOT. Din pacate (si e unul din regretele noastre mari) si la noi Academia de 3ning s-a blocat :(.
E greu … mai ales acum … dar ideea ramane.
Sunt convinsa ca si la tine ideea ramane cu TOT-ul si ca vei gasi o modalitate prin care sa o pui in aplicare.
iti aduci aminte de acum doi ani. ce visam noi?
am avut timp liber si s-a concretizat … tre sa vorbim
am pus coada la cireasa … si e o combinatie perfecta referitor la ce ne pricepem sa facem, ce ne place sa facem … si un impact real in lume.
deci … cafea? tigari? sti tu
Buna seara Ştefan,
Revin cu un comentariu la ideea mâinii de ajutor de care mă bucur şi pentru care îţi mulţumesc.
Poezia e a mea, mi-o asum şi îmi place. Dar proiectul e mult mai mare decât mine şi încerc sa nu mă gândesc la el ca “al meu”. Deja observ în jurul meu mulţi oameni ale căror drumuri şi proiecte converg spre reinventarea educaţiei superioare (chiar dacă ei nu se gândesc la ce fac în termenii aceştia). Cheia, mi se pare mie, se afla în felul în care vom reuşi să legăm toate viziunile şi proiectele noastre individuale.
TOT e un program la care ţin foarte mult dar care din păcate nu e valorizat de cei care iau decizii. Nu cred că va mai fi susţinut cum a fost până în decembrie. Cred că i-ar merge mai bine în zona ONG. Piesa din puzzle la care lucrez cu drag acum se numeşte CROS – Centrul de Resurse pentru Organizaţii Studenţeşti. Mi-ar placea să ştiu ce crezi despre abordare (www.cros.ro).
Poeziea mea e sa schimb total felul cum se imbraca barbatii
Ovidiu, cu mine eşti deja mai aproape de scop. Numai ţi-am răsfoit site-ul şi am şi învăţat câteva lucruri. :)
Andi, da, eşti o raritate. Am crescut printre cărţi de poezie, aşa că te provoc la o cafea, cândva în viaţa asta. Mă rog, nu beau cafea. Altceva. :)
Eu sunt cititoare de poezie. Si am cele mai multe carti de poezie dintre toti cei pe care ii cunosc. Uneori sunt liana…alteori o simpla portocala.
Traian, poate îţi dau o mână de ajutor cândva.
Alin, la tine e destul de evident. Top networker. :)
Oana, body-painter, comediant sau pur şi simplu om bun? :)
Universităţile noastre funcţionează ca nişte uzine. Poezia mea e să reinventez educaţia superioară în România.
poezia mea e sa facilitez “chestii” :) Sa fiu un liant intre oameni. :)
Poezia mea e sa pictez zambete pe fetele tuturor!