Dilema aniversărilor

Ştiu că pare că specializez Laptopiseţul în articole despre aniversări, dar am mai publicat un articol pe tema asta în Casa şi Biroul.

Aniversările ne întorc pe toate părţile. Ne aduc miresme amestecate, de bucurie şi de regret, de poveşti de demult şi de planuri de viitor. Ne agită cu tot felul de provocări organizatorice şi ne liniştesc cu priviri prietenoase de oaspeţi. Ne pun pe gânduri şi nu ne lasă niciun moment de linişte. Ne incită şi ne sperie deopotrivă.

La aniversări ne bucurăm. Pentru că aniversările ne-aduc prieteni, vorbe bune, cadouri. Pentru că ne simţim iubiţi şi apreciaţi. Pentru că vedem feţe vechi bucurându-se alături de noi, feţe noi intrând în povestea noastră. Pentru că avem mici tabieturi care revin, miraculos, o dată pe an, la aniversări. Pentru că ne sună prieteni de la mii de kilometri depărtare. Pentru că ne răsfăţăm, o dată pe an, şi pentru că toţi din jurul nostru ne răsfaţă.

Uneori suntem însă îngânduraţi. Ne dăm seama că sărbătorim de fapt anii care trec. Sunt atâtea lucruri care au rămas neterminate. Atâtea planuri de care n-am avut timp să ne ocupăm. Atâtea ambiţii pe care nu le-am trăit încă. Ne legăm aniversările, fără excepţie, de obiective şi de vise. Şi, să recunoaştem, planificarea nu e punctul nostru forte. Cu toţii ne planificăm să devenim excepţionali, decisivi, eroi şi sunt abia dacă sunt vreo douăzeci de oameni, în toată istoria, care au reuşit asta.

În fine. Ceva miraculos ni se întâmplă când ne sună primul prieten, când ne vine primul oaspete. N-ai cum să nu te contaminezi cu fericirea lor, cu zâmbetul lor gonind prin telefon sau sărindu-ţi drept în braţe. Ne aprindem şi noi de la bucuria lor, ca o ţigară de la o alta. Deodată înţelegem că eşecul sau succesul nu înseamnă nimic dacă nu ai cu cine să le împarţi.

Dacă succesul tău nu aduce nicio bucurie nimănui, ce mai contează? Dacă nu ţi-au ieşit planurile şi nu e nimeni acolo pentru care să merite să devii mai bun, ce folos? În schimb, când cei din jur se mândresc cu tine şi se bucură pentru reuşitele tale, ai pentru ce lupta. Când suferă pentru neîmplinirile tale, când îi influenţezi prin ceea ce eşti, ai pentru ce lupta.

Şi-atunci lucrurile devin tot mai clare. Aniversările sunt o bucurie. Şi nici măcar nu sunt despre noi. Aniversările sunt despre prietenii noştri, despre familiile noastre, sunt despre cei cu care lucrăm. La aniversări nu ne sărbătorim pe noi, îi sărbătorim pe cei pentru care vrem să fim mai buni.

Acum am înţeles asta în sfârşit. Şi totuşi, ei vin la noi cu cadouri şi cu zâmbete şi cu vorbe bune, ca şi cum noi am fi sărbătoriţii. Pentru asta, şi pentru multe alte bucurii pe care ni le fac, pentru asta aniversările sunt o bucurie.

Abonează-te ca să poți citi direct pe mail sau într-un reader articolele mele imediat ce apar. Apoi putem ține legătura pe Twitter sau pe Facebook.