Laptopiseţul Blogul pământesc

Sunt eu nebun? Numai mie mi se pare că unele profesii se exprimă evident greşit? Iar dacă am dreptate, de ce Dumnezeu rămân lucrurile la fel?

Două exemple deocamdată, inspirate de prestaţia de aseară a criticilor de film de la Comedy Cluj şi, mai ales, de cea a trupei (cică de stand-up comedy) ESUA.

Criticii de artă. De literatură şi de film, în special. Vorbesc într-un limbaj fantastic de plictisitor. Te enervează cu substantivele lor rare şi înconjurate de ridicol de multe epitete. Te fac să vrei să pleci, să nu-i mai vezi. Te fac să nu-ţi placă filmul, poezia. Au zeci de ani de experienţă în meseria lor şi, de zeci de ani, citesc discursuri plicticoase, scrise de mână pe foi întregi. Sala nu înţelege nimic! Sala se plictiseşte! Terminaţi odată, nu suntem la congrese de specialitate (mamă, ce distracţie trebuie să fie şi acolo). Suntem printre oameni normali, care aşteaptă să se simtă aproape de artă, şi nu îndepărtaţi de ea prin fiecare cuvânt înţepat pe care îl scoateţi pe gură.

Trupele de stand-up comedy. Fără excepţie, când vine vorba de evenimente care nu se-ntâmplă prin cârciumi, ci prin săli de teatru sau de conferinţă. Oameni buni, înţelegeţi odată, lumea nu vrea glume grosolane despre sex în situaţiile astea. Nu ne mai spuneţi cum simţiţi voi publicul şi cum aţi simţit cum cer oamenii aşa ceva. Nu cere nimeni nimic, terminaţi. Fiţi nostimi, fiţi fini. Nu mai fiţi bădărani. Puneţi-vă în minte să fiţi comici, nu să şocaţi. Arătaţi că sunteţi mai mult decât niste băieţaşi anonimi cu pretenţii de artişti. Da, e nostim să-i iei la mişto pe invitaţi, pe organizatori, e nostim într-adevăr. Dar voi habar n-aveţi care e limita între nostim şi deplasat, între comic şi bădărănie. Nu ne place de voi. Penibilul vostru de stânjeneşte.