Laptopiseţul Istoria unei misiuni kamikaze

Articol publicat în 24 FUN.

Oricât aş încerca, nu reuşesc niciodată să rezerv o cabană cumsecade pentru sărbătorile de iarnă. Mai sunt două luni până la sărbători şi deja nu mai poţi găsi altceva decât „6 paturi într-o mansardă” sau „o cabană foarte frumoasă, dar fără curent electric”. Sunt urâte, scumpe şi numai astea au mai rămas.

De când mă ştiu ne lamentăm în cor că românul e comod şi că lasă totul pe ultimul moment. Că aşteaptă să-i pice totul din cer şi e foarte nervos când nu se întâmplă aşa. Că românul e foc şi pară mălăiaţă. Dar nu-i aşa, nu şi în cazul pregătirilor de sărbători. An de an mă tot crucesc la cât e de rapid şi de bine planificat românul când vine vorba de a-şi rezerva cabana pentru distracţia de revelion. „Aa, păi noi am închiriat cabana din august”, „din aprilie”, „de la revelionul trecut”. „Haha, târziu, târziu aţi venit. Cum să te-apuci în octombrie să-ţi cauţi cabană pentru revelion?”.

Apoi, de frica unei vacanţe petrecute, din nou, acasă, te-apuci să-ţi întrebi rubedeniile dacă nu ştiu vreo cabană frumuşică undeva la munte. Şi toţi ştiu. Te asaltează cu recomandări de cabane frumuşele undeva prin munţi frumuşei. Când vezi că ei ştiu atâtea cabane, iar ţie ţi se părea că nu mai sunt, începi să te îndoieşti de calităţile tale de a te descurca în societate. Îţi trece repede, când îţi dai seama că, binevoitori aşa cum îi ştii, ei ţi-au vorbit de cabane frumuşele, dar nu neapărat libere.

Cu ultimele puteri, mai dai un search pe internet şi câteva telefoane la pensiuni. Nimic. Până şi mansardele îngrămădite s-au dat deja pe mii de euro. Vei petrece din nou acasă, cu câţiva prieteni, iar la 12 noaptea vei ieşi să vezi un foc de artificii, în centru. La mulţi ani!