Natură moartă – peisaj electoral
Articol publicat în 24 FUN.
Ca de obicei, am fost să votez. M-a năpădit un sentiment neplăcut, de frustare maximă faţă de români, un sentiment de inutilitate absolută a gestului meu de a vota. Am stat douăzeci de minute în secţia de votare, la coadă, înainte să intru. Am văzut cincizeci de oameni în vârstă intrând şi ieşind din cabine. Numai şi numai oameni în vârstă.
Singurul mai tinerel era un tip la vreo patruzeci de ani, care a venit la vot însoţit de soţie şi de băieţelul lor de cam cinci ani. A ieşit înjurând din clădire, înainte să voteze: “Tre’ să stau la coadă să votez? F***-i în *** pe toţi. Să-i voteze p***, eu n-am timp să stau la cozi.” Şi-a plecat, tinându-şi copilul de mână.
Tinerii de vârsta mea sunt mahmuri duminica. Sunt obosiţi, oamenii au fost la chef sâmbătă noapte. Cei vârstnici însă sunt plini de energie. Culoarele secţiilor de votare colcâie de oameni cu părul alb. Pe culoare miroase a naftalină şi a alte produse anti-molii. Miroase a păreri compacte, miroase a vot sigur, a decizii monotone, miroase a viitor predefinit. Îi apreciez mult pe cei în vârstă, sincer. Dar mulţi dintre ei nici nu vor prinde finalul mandatului şi totuşi votează. Aleg. Decid.
Noi, tinerii, suntem nişte fraieri. Ne lăsăm la voia întâmplării, făcând bravură din rebeliune. Făcând o virtute din revolta verbală. Vorbim aiurea. Suntem iresponsabili. Suntem fraieri.
Azi câteva sute de tineri vor citi aceste rânduri. Mergeţi la vot, mai este timp până diseară. De mâine, alte câteva mii le vor citi. Mergeţi la vot data viitoare. Mergeţi la vot întotdeauna. Faceţi ceva. Orice. Spuneţi ceva. Orice. Sau tăceţi definitiv din gură.
TweetAbonează-te ca să poți citi direct pe mail sau într-un reader articolele mele imediat ce apar. Apoi putem ține legătura pe Twitter sau pe Facebook.
Articole recente
- Tentația lui Acolo04 Feb 2012
- Răspunsurile de acasă30 Jan 2012
- Greu de ales, ușor de dus25 Jan 2012
- Despre monarhie și sentimentul normalității24 Jan 2012
- În șoaptă ne auzim cu toții la fel22 Jan 2012
- Drumuri înapoi și înainte19 Jan 2012
- Cluj: evenimentele lunii decembrie08 Dec 2011
- Despre minciunile convenabile23 Nov 2011
- Ești dăruit18 Nov 2011
- Urletul16 Nov 2011
Iată şi ultima mea replică: dezbateri=cea mai cizelată formă de bălăcăreli, în final fiecare rămâne cu principiile lui. No ofence.
Domnul meu, e ultimul comentariu pe tema asta, dar îl fac fiindcă se vede că încă nu ai înţeles. Ironii în politică poţi face câte vrei. Dar ironii la adresa mea nu poţi face pe blogul meu, pentru eu sunt aici pentru dezbateri, pentru opinii, nu pentru bălăcăreli.
Ironic sau nu, am zis ce am crezut. Te încurajez şi pe tine să faci la fel, nu te mai ruşina atâta, că în clasa politică nu se cunoaşte noţiunea de ruşine, darămite cea de ironie. Asta e la ea acasă. Şi vorba aia: ei sunt demnitari, ar trebui să dovedească cel mai înalt nivel de conduită morală atât în discurs, dar mai ales în fapte. Ce folos că tu şi eu şi alţii ca noi încercăm să ne menţinem suplu obrazul. Rămânem minoritari. Şi nu mă îndoiesc de ideea că acasă nu ni s-a dat educaţia adecvată. Slavă Domnului. Provenim din familii bune din câte am înţeles şi tu şi eu. :)
Ceea ce credem şi cum o spunem sunt două lucruri diferite. Ironiile într-o conversaţie aprinsă sunt nişte lucruri ieftine. Altfel, rămâne prieteni, sigur.
Merci de link, o să mă uit peste el mai încolo.
Iaca tocmai ăsta-i şpilul. Nu degeaba vorbeam de “scuturături”. Un prim semn că ceva începe să se schimbe. Ceea ce convine mereu şi sună plăcut urechilor şi orgoliilor n-are nici un efect şi nu ridică nici un proces de conştiinţă din partea nimănui. De s-ar enerva aşa şi dragii noştri politicali, ar fi ceva, un semn că lucrurile se schimbă, dar degeaba, tot la fel de graşi şi de mândri rămân, ei mănâncă de şapte ori pe zi, noi poate o dată, că e criză. Dorm bine, noi ne spetim pe la firmuliţe şi pupăm dorsale să le creştem profitul. Şi paradoxal, unul din răspunsurile aşteptate pe la interviurile de angajare ar cam trebui să sune: “De mic mi-am dorit să lucrez într-o companie ca a dvs., sunt dispus să stau peste program şi să caut soluţii mai bune.” Am testat-o de multe ori pe pielicica proprie. Iniţial enervează, dar măcar cu un cinci la sută problematizează. Drept dovadă că şi pe mine mă irită să aud atâtea baliverne: …încredere şi mobilizare a tineretului la vot…..De asta şi scriu şi nu vreau să tac. La urma urmei rămânem prieteni.
Ca să schimb puţin, tocmai am citit un articol extrem de interesant, nu susţin că afirmaţiile de acolo sunt 100% veridice, e scris însă de o persoană cu greutate şi spun că merită să-l citeşti şi tu http://www.curentul.ro/2009/index.php/2008123121218/Actualitate/Adevarul-despre-Eminescu-la-120-de-ani-de-la-ucidere.html
Nu vorbeam de dublarea comentariului. Vorbeam de tonul pe care îl capeţi pe măsură ce realizăm că suntem tot mai puţin de acord.
Iartă-mă Ştefan, reţeaua funcţionează extrem de greu şi dublarea comentariului s-a produs accidental din cauza supraâncărcării buffer-ului.
Emanuel, te întinzi.
Dacă te simţi oarecum împlinit dându-ţi cu părerea o viaţă întreagă e super.
Cu proxima ocazie mi-ar făcea mare plăcere să savurăm una împreună şi să mă lămureşti cum vezi treaba, sunt extrem de curios :)
* a se citi: efect rezonabil de apropiat
Emanuel: Suntem cu toţii foarte de acord până la un punct. Până la decizia de a vota sau nu. Decizia de a vota mie îmi dă dreptul real să-mi dau cu părerea cel puţin, pe tot parcursul mandatelor şi al vieţii mele. Fiind pur şi simplu supărat nu contribui cu nimic, nu ajut pe nimeni, nici măcar pe mine.
Cu cine şi pentru ce am votat – astea pot fi lămurite numai la bere. :)
Eu zic că nu e corect ca populaţia să voteze în sens politic în peisajul actual. Singura acţiune cu efect rezonabil de scurt ar fi o metodă prin care toţi aceşti mirabolanţi candidaţi să fie scuturaţi realmente din capetele prealuminate până în măruntaie direct la ei acasă. (Între noi fie vorba pe ăştia nu i-au educat suficient pe timpul când vârsta le-o cerea şi au învăţat să-şi permită cam multe). Aici nu mă refer decât la o acţiune cât se poate de civilizată întreprinsă de marele mase, că de, suntem democraţi şi puterea e în mâinile-ne. A-i scutura nu înseamnă brutalitate, nici revoluţie, nici iz de “mineriadă”, doar să ştie că existăm şi altfel decât în stadiul de marionetă. Abia atunci am putea vorbi de “prezenţă consistentă la vot”. Eu nu pot vedea altfel situaţia asta. Ei ne privesc oricum stereotipic ca pe nişte entităţi maleabile şi adesea nasurile noastre care pe sus, care la locul lor, sunt confundate cu mânere ergonomice. Chiar nu e evident că toţi au aceleaşi năravuri? Asta nu se va schimba poate decât peste o sută de ani şi nici atunci…….Repet: totul cât se poate de civilizat, dar la fel de insistent precum o fac şi ei, pătrunzându-ne fără permisiune în case, în curţi, în oraşe prin massmedia, prin intermediari şi agasându-ne grav mereu la ceas decisiv cu motto-uri răsuflate: “eu sunt cel mai cel…..ba eu sunt cel mai cel…..eu pot face ce alţii n-au făcut…”. Noi n-avem decât să aplaudăm şi să preamărim. Zi că greşesc şi te bat :). Acum spune-mi te rog ce mari argumente ai avut votându-l pe X sau pe Y. Tare mai sunt curios să aflu. Probabil te gândeşti la generaţiile mult viitoare, asta ar fi un plus într-adevăr. Da, poate peste o sută de ani va conta şi votul tău.
Adela: Nu-mi amintesc să fi întrebat câţi din străinătate au votat, aşa că nu mă deranjează că nu ştii răspunsul. :)
Salutare Stefan,
Intrebai cati din strainatate au votat. N-as putea sa-ti spun :) Stiu doar ca in Paris au stat trainee la coada in curtea ambasadei 4 ore pana sa puna stampila aia… si au stat! :) Noi am stat vreo 30 de minute in Observator… se miscau destul de greu si coada se marea…
Andreea: Dacă intenţionăm să votăm abia când ne vom simţi în deplin confort cu votul nostru, putem să concluzionăm de pe acum că nu vom vota niciodată.
Treaba asta cu votul nu se numeşte întâmplător alegeri. Ca în orice alt domeniu, şi aceste alegeri sunt dificile şi te lasă, întotdeauna, măcar cu mici regrete, dacă nu cu foarte mari.
Dacă ar fi fost altfel, treaba asta cu votul s-ar fi numit revoluţie.
Emanuel: Dacă am scris un articol despre vot e pentru că am vrut să scriu un articol despre vot. E superficial să presupui că, în general, când vorbesc despre schimbare, vorbesc despre vot. Şi e şi greşit.
Altfel, mă bucur pentru Alina şi îţi dau dreptate că sunt mulţi tineri care se implică în astfel de cazuri. Te felicit pentru că şi tu alegi să faci la fel.
Dar asta nu trebuie să ne îndepărteze de la subiect. Subiectul este despre cât de corect sau de greşit e să nu votezi.
Suntem cam fraieri, asa-i. De data asta n-am votat. M-am gandit serios sa caut o sectie de votare pe aici, sa inchid ochii si sa pun o stampila undeva. Paradoxul e ca ma incearca acelasi sentiment ca la alegerile trecute, cand am votat: ca imi pare rau. Pardoxal in 2, 3 ani vreau sa ma intorc intr-o Romanie care sa-mi ofere oportunitati. Si tot paradoxal nu amasteptari de la politicieni Romaiei dar am asteptari de la Romania… e realmente vreo legatura benefica intre astea doua?…
Ii admir pe batraneii de 70, 80 de ani de acasa. Trei preocupari majore le ghideaza existenta: se roaga, lucreaza pamantul si voteaza. As vrea sa le pot urma exemplul. As vrea sa le putem urma exemplul… Poate data viitoare. Poate…
Salut din nou Ştefane. Cu riscul de a deveni pisălog, de data asta vreau să împărtăşesc o reală şi imensă bucurie, precum şi o mică notă de satisfacţie personală, desigur în limita bunului simţ şi a normelor morale: Alina a fost operată cu succes!!!!! http://alinadonescuumanitar.blogspot.com/.Iată o dovadă de altruism şi de determinare. O mare parte din cei care au contribuit în sensul ăsta au fost……TINERI, deloc IRESPONSABILI şi nicidecum FRAIERI. În România unii tineri preferă să acorde voturi zilnic în favoarea unor astfel de cazuri fără a face act de bravură din asta şi iată că arată că cea mai de preţ bătălie poate fi câştigată îndrăznind să VISEZE şi mai apoi punându-şi visele în practică prin aparente mici GESTURI (să nu uităm că din puţinul pe care aceştia reuşesc să-l agonisească pe cont propriu, o parte mai mult sau mai puţin semnificativă o dedică acestui scop).Asta în mare parte pentru că poate cu SUTELE sau MIILE au citit chiar pe astfel de bloguri. Abia aceşti tineri pot afirma că VOTEAZĂ, ALEG, DECID. Anticipez că vei susţine iarăşi că nu eşti de acord, dar lucrurile sunt corelate între ele inevitabil sub multe aspecte şi în nici un caz nu le putem izola nici măcar în caz de discuţie. În final îmi permit să te citez puţin mai evident decât până acum: “Azi câteva sute de tineri vor citi aceste rânduri. Mergeţi la vot, mai este timp până diseară. De mâine, alte câteva mii le vor citi. Mergeţi la vot data viitoare. Mergeţi la vot întotdeauna. Faceţi ceva. Orice. Spuneţi ceva. Orice. Sau tăceţi definitiv din gură.” Eu am ales să votez cu inima şi cu sufletul. Nu vă îndemn, dar vă sugerez asta şi vouă. În aceste zile cât timp aţi stat la cozi interminabile cu sufletele în palme şi încredere mare, mulţi loviţi ai sorţii (poate la fel de tineri ca şi voi), se chinuie în unghere întunecoase, probabil peste alte câteva zile vor muri, asta dacă nu se iveşte o rază de undeva şi ar putea pentru o sumă uriaşă raportată unuia singur dar nesignifiantă unei mulţimi, să se opereze şi să rămână astfel printre noi. Aţi stat pe la cozi cu orele, pe când aţi fi putut salva măcar o viaţă. Vă veţi furişa după ideea că totul e în puterea celui de sus, din fericire cel de sus se află chiar sub nasul nostru, în noi. Puteţi de acum să nu mai pierdeţi vremea ACŢIONÂND, PUŢIN CÂTE PUŢIN ÎN DIRECŢIA CORECTĂ. Multă încredere în voi, sănătate şi ajutaţi-l pe cel de sus să vă ajute. Încă o dată sper să nu fi abuzat de buna înţelegere a ta Ştefane dar ceva nu mi-a plăcut în modul cum tu şi foarte mulţi alţii înţeleg “schimbările”. Îmi cer scuze dacă am zis ceva urât. În fond îmi eşti simpatic şi ai potenţial.
Găbelu: Ibidem, cu secţiile speciale. :) Altfel, numai 27% dintre alegători au sub 34 de ani: http://www.insomar.ro/documente/exitpolls/2009_11_Exit-poll_prezidentiale_tur1.pdf.
Ceea ce ai vazut tu Stefan se prea poate sa se datoreze faptului ca in Gheorgheni media de varsta este undeva la 40 sau 40 +, iar cei tineri care stau in cartier nu au buletin de Cluj.
La sectiile de votare speciale era plin de tineri, si am trecut pe la vreo 3 inainte sa pot vota.
Desi tre sa recunosc se putea si mai bine din partea noastra, a tinerilor.
Rada S: Ai dreptate, sunt mulţi tineri care nu au buletinul în oraşele unde trăiesc. Ei s-au îngrămădit la secţiile speciale, de acord.
Andreea: Mă înşel? Cu cine? :) Secţia mea de votare e în Gheorghieni, tot un soi de Grigorescu. Idem, cu secţiile speciale.
Mi-e greu să cred că toţi tinerii din ţara asta au fost arondaţi secţiilor speciale de votare. Şi tot nu mi se pare normal ca, în oraşul tău, în secţiile clasice, să nu calce cu orele picior de tânăr în ziua votării.
Te inseli, Stefan, ori sectia ta de votare este in Grigorescu :))
A trebuit sa merg la 3 sectii de votare speciale, unde era pur si simplu plin de tineri ai Clujului, si nu numai, toti dornici sa voteze, chiar m-am mirat din cale-afara ca trebuie sa stau atat de mult la coada.
Intr-un final, s-a inchis usa de la camera de votare exact in fata mea :))
Multi tineri din Cluj au buletinele in alta localitate si au votat in sectiile speciale – au stat cu orele la rand sa poata vota, ii admir pentru rabdarea de care au dat dovada. Eu daca ar fi trebuit sa stau mai mult de 30 de minute nu as mai fi votat. Tinerii cu buletine de Cluj au votat majoritatea dupa-masa/seara. Eu am votat la ora 8 seara :) si in sectia de votare erau vreo 5-6 tineri (20-37 de ani) care venisera la vot. Eu cred ca multi tineri au votat… suficient de multi, sper sa echilibreze votul celor care nu vor mai prinde sfarsitul mandatului viitor. Inca ceva… multi tineri sunt plecati in strainatate. Stiti cumva cat % din romanii plecati dincolo au votat?
Salut Emanuel,
Putem fi de acord că nu suntem de acord, nu? Îţi împărtăşesc repulsia faţă de clasa politică actuală, o simţim cu toţii. Cred însă că singura cale de a o schimba e una de implicare directă, de adaptare la situaţie, în limitele raţiunii şi principiilor, cu scopul de a o putea controla şi schimba.
O iniţiativă ca cea pe care ai propus-o (de a pedepsi politicul printr-o absenţă totală de la vot) e un gest la fel de semnificativ ca şi candidatura lui Remus Cernea, de exemplu. Dar e un gest la fel de iraţional, la fel de lipsit de şanse de reuşită.
Da, avem nevoie de gesturi cu încărcătură, dar nu putem câştigă bătălia asta prin gesturi, nu o putem câştiga visând. O putem câştiga numai şi numai acţionând, puţin câte puţin, în direcţia corectă.
Vreau schimbare, şi nu exhibiţionism politic.
Bună Ştefan. Astăzi m-am gândit referitor la subiectul zilei, dacă ar fi bine şi mai ales de bun simţ să-mi exprim opinia “despre” politica din România (nu şi “cea” politică:) ) pe blogul tău. Pe de altă parte, multitudinea de păreri personale exprimate grosolan în “blogosferă”, necizelate apriori de vreun filtru mental mă repugnă. Intuindu-te o persoană deschisă prin modul de expunere şi de interacţiune cu cititorii, vreau să te rog să mă ierţi dacă voi ajunge prea departe cu subiectul şi dacă ceva ţi se va părea greşit (o replică ar fi binevenită în sensul ăsta). Ideea că foarte mulţi români cu precădere tineri au discutat în preajma acestor zile mai aprins decât de obicei vis-a-vis de subiectul alegerilor, m-a incitat şi a stârnit în mine o “revoluţie” emoţională destul de intensă care nu ştiu dacă îşi merită sacrificiul. Odată învăţam la şcoală despre patriotism, despre iubire de ţară, de locuitori şi trăiam cam aceleaşi sentimente nedesluşite pe care le-am avut şi azi. Mă întrebam chiar, dacă azi înţeleg mai bine ce înseamnă patriotism decât atunci considerând că au trecut ceva ani. Am constatat că nu mai sunt capabil. Te-aş ruga să-mi spui cinstit dacă tu înţelegi. Acum îţi voi spune concret: AZI NU AM FOST LA VOT. Asta m-a durut. M-am hotărât demult să nu mai merg la vot şi de fiecare dată tot eu sufăr. Din două motive: 1. În fiecare zi în care se votează toţi ar trebui să ne simţim mai puternici ştiindu-ne factori decisivi în evoluţia noastră spre mai bine. Dar concomitent experienţa mi-a arătat că ne minţim amarnic. De ce tocmai cu aceste ocazii oamenii conştienţi îşi fac bilanţuri şi retrospective şi paradoxal într-o eră democratică constată că sunt subjugaţi? Eu mă simt tot mai slab, mai insignifiant. Cu permisiunea ta voi enunţa un principiu: Orice proces din lumea asta evoluează de la o stare stabilă la alta printr-un regim tranzitoriu şi durata lui e un compromis între acţiunea unor factori care ar trebui să-l diminueze şi inerţia procesului care spune că durata de tranziţie nu poate fi oricât de mică. Aici mă refer la tranziţia democraţiei româneşti spre starea dorită sub influenţa noastră ca cetăţeni. Pe de altă parte factorii de tranziţie se mai află şi în mâna candidaţilor la conducere, rezultă că ne putem aştepta la o tranziţie permanentă. 2. Nu mai putem continua aşa. Nu vreau să filosofez, dar personajele actuale de pe scena politică ar trebui eliminate şi poate o încercare oarbă de reinstaurare a monarhiei ar schimba ceva în bine.Mi-ar lua mult prea mult să argumentez asta. Dacă într-adevăr tinerii doresc o schimbare, aş propune un experiment prin reducere la absurd(până la urmă pe pielea noastră, a tuturor) formulat printr-o întrebare retorică: ce ar fi dacă absolut nimeni din ţara asta nu şi-ar exprima opţiunea electorală prin vot? Te rog să-mi spui sincer.La fel de sincer să-mi spui de ce e mai bine să tot continuăm aşa cu fel de fel de partide şi lideri mai vechi şi mai noi, mereu aceiaşi cu alte măşti?……Te rog să mă ierţi pentru kilometrul de opinie. Mulţumesc.
Sunt convins că există tineri şi grupuri de tineri care se mobilizează când vine vorba de vot. Între noi fie vorba, şi eu şi prietenii mei am fost la un chef noaptea trecută. :)
Impresia mea, venită de pe culoarele secţiei mele şi din statisticile alegerilor recente, e că vocea generaţiei sub 35 de ani nu se aude în România când vine vorba de decizii majore, ci numai în ciripituri irelevante.
Eu am mai mulţi prieteni care au buletinul în altă localitatea decât cea în care stau şi care au prestat între 2 şi 4 ore de stat la cozi ca să voteze. La mine a durat doar 5 minute cu totul, dar erau destul de mulţi oameni tineri care intrau şi ieşeau din secţie.
A propos de chef – am făcut aseară un chef la care au venit vreo 15 prieteni, jumătate de seară discuţiile s-au învârtit în jurul votului de azi. Şi chiar dacă ne-am trezit puţin mahmuri în jurul prânzului, ne-am sunat unii pe alţii să ne întrebăm dacă am votat.
Nu ştiu dacă ce ai văzut tu e reprezentativ, aşa cum nu ştiu dacă ce văd eu (oamenii din jurul meu, medie de vârstă 28-32 de ani au votat) e reprezentativ… O să vedem la rezultate.
Am bifat. Nici nu mă aşteptam la altceva de la tine. :)
am fost la vot cand voi dormeati la ambasada din tokyo (foarte comunista) si erau 6 oameni care invarteau harii intr-o camaruta 3 pe 3 in care se vota, cica functionari romani. am intrat 5 sa votam si i-am debusolat total, au incurcat declaratii, era sa ne puna sa semnam aiurea, pana le-am atras noi atentia, aveau formulare gresite…dude, am ras bine…din pacate asta e romania…6 functionari la 5 cetateni si tot se-ncurca lucrurile :))..dar am votat asa ca poti sa marchezi casuta din dreptul meu :P