Libera iniţiativă pe banii altora
Marea diferenţă între antreprenoriat şi cariera de angajat este modul în care responsabilitatea financiară este asumată de către cei care iau deciziile.
În cei 3-4 ani de antreprenoriat de până acum am avut multe idei, pe care le-am administrat aşa cum am vrut. Am rulat, pentru a le pune în practică, o grămadă mare de bani pentru nişte mucoşi ca noi (ok, un mucos ca mine; să nu aduc injurii nemeritate asociaţilor mei). :) Ne-am bucurat, pe răspunderea noastră, de toate reuşitele şi am suferit, fără a putea arăta cu degetul, pentru toate necazurile. Care nu au fost puţine.
Acum mă simt ca un antrenor de fotbal. Vin să fac performanţă şi am mână liberă, în limitele bunului simţ. Nu pot pierde banii mei, dar pot pierde banii celui care mi-a dat pe mână “jucăria”. Iar, dacă asta se va întâmpla, nu păţesc mare lucru, doar că acest eşec ar atârna mult mai greu în mintea mea decât orice boacănă aş face vreo dată în nume propriu.
Rolul meu e, în continuare, să pun în practică iniţiative ample. Doar că de data asta o fac pe nişte bani faţă de care nu am o răspundere directă, legală. Când ai mână liberă, pe banii altcuiva, eşti mult mai determinat decât un angajat clasic şi mult mai atent decât un antreprenor.
Chibzuieşti înndeeeellluuung la strategia optimă, treci prin multe scenarii şi prin multe exceluri înainte să deschizi gura. Şi te apuci de treabă, cu maximul tău de determinare, dar nu atât de relaxat ca în antreprenoriatul pur. În situaţia asta nu există “ce-o fi o fi”, există numai varianta succesului. Eşecul nu e o opţiune, fiindcă nu te poţi revanşa prea curând, moral, pentru banii şi pentru timpul care nu-ţi aparţineau, dar pe care le-ai irosit.
Abordarea mea e să lucrez sincer, curajos şi să implic lumea în iniţiativele şi în deciziile mele. E ca şi cum aş lucra pentru un client atât de mare şi de important, încât îmi poate schimba viaţa în orice moment. Un client care îmi poate transforma succesul într-o mare ştire, aşa cum poate face şi cu eşecul meu.
Ştire pentru alţii, dar, mai ales, ştire pentru mine. Mă gândesc că e neplăcut este să afli, şi să ai motive să îţi poţi singur confirma, o veste proastă despre tine.
TweetAbonează-te ca să poți citi direct pe mail sau într-un reader articolele mele imediat ce apar. Apoi putem ține legătura pe Twitter sau pe Facebook.
Articole recente
- Din orașul fără primar, din țara fără premier06 Feb 2012
- Tentația lui Acolo04 Feb 2012
- Răspunsurile de acasă30 Jan 2012
- Greu de ales, ușor de dus25 Jan 2012
- Despre monarhie și sentimentul normalității24 Jan 2012
- În șoaptă ne auzim cu toții la fel22 Jan 2012
- Drumuri înapoi și înainte19 Jan 2012
- Cluj: evenimentele lunii decembrie08 Dec 2011
- Despre minciunile convenabile23 Nov 2011
- Ești dăruit18 Nov 2011
@Vlad Deocamdata nu sunt nici antreprenor, nici broker, nici investitor, nici macar angajat :) (sa nu mai zici nimanui, dar e asa de bineee :D) Am investit pe bursa mai demult, si am tras niste invataminte. Oricum cand esti outsider, de multe ori vezi mai obiectiv si mai limpede anumite situatii, sa vedem cum voi reactiona cand voi fi pusa in astfel de situatii pe viitor ;)
@Teo Daca si aplici in viata profesionala cele spuse de tine aici atunci e excelent. Te felicit! Sper ca aplici, nu?
Teo: Interesantă analogia cu brokerul. Un comentariu mai bun decât articolul. :)
Ce scrii tu aici ma duce cu gandul la investitiile bursiere. Un manager in cazul tau, e ca un broker care atrage investitorul si ii propune o strategie de investitii. Dar nu mi se pare normal ca riscul investitiei sa-l transferi in totalitate brokerului. Daca ii dai mana libera, atunci iti asumi riscul. E simplu. In caz contrar, mai bine faci un depozit frumos la banca si stai linistit. E un subiect foarte complex oricum, ma bucur ca il abordezi. Mi-ar placea mult daca l-ai mai aprofunda la un moment dat ;)
Vlad: Foarte tare observaţia ta. Şi eu cred că acolo e cheia problemei.
În situaţia mea, obiectivul e să nu avem probleme pe termen scurt şi să fim minunaţi pe termen mediu şi lung. Cred că asta aduce mai mult a arabii din Premier League decât a Gigi şi Borcea, nu? :)
Foarte corect Stefan. Doar ca nu doar implicatiile financiare conteaza. Cand un patron de club, ca sa pastrez comparatia facuta de tine,iti da pe mana un club (si aici se opresc asemanarile cu fotbalul) sunt sigur ca nu se gandeste doar la banii pe care i-a investit sau pe care ii poate castiga. Cel putin asa ar trebui sa fie. Altfel ramane un patron de club ca cei din Romania.
Vlad: Aşa s-o fi chemând. Ce trebuie dibuit, dincolo de denumire, e cum să te comporţi dintr-o asemenea poziţie, când vine vorba de decizii mari, cu implicaţii şi riscuri financiare mari, directe sau indirecte.
Stefan, Iti urez succes. Din ce spui tu insa profilul pare a semana mult mai mult cu cel al unui manager angajat (caruia i s-a dat incredere) decat cu cel al unui antreprenor. Ce zici?
Radu: Înţeleg ce spui şi sunt de acord că, dacă nu eşti pe banii tăi, nu poţi fi, de fapt, niciodată de capul tău.
Mâna liberă înseamnă pentru mine că mi-e permis să am idei şi mi-e permis să duc o luptă, chiar şi absurdă, pentru ele. O luptă pentru a mişca resurse înţepenite, câteodată chiar pe bună dreptate, în inerţia sistemului în care intru.
Niciodata nu ai mana libera… tocmai pentru ca, de fapt, nu ai nici o alta responsabilitate decat cea pe care ti-o impui singur (indiferent de motivele pentru care o faci). Iar cel care are, de fapt, responsabiliatea (adica pierde banii :) daca o buctezi tu, n-o sa te lase niciodata sa fii autonom si independent ;)
:( … desi stiu ca ar trebui sa fie asa :)
Părerile de rău ne ajută cel mult să mai scriem câte un articol reuşit. :)