Scrisoare în eter
Dragi colegi de internet,
Am furat revoluţia, revoluţia de pe internet. Am vrut libertatea cuvântului şi-am primit democraţia nimicului şi a mediocrităţii. Am vrut puterea omului simplu şi-am primit dictatura platitudinii absolute. Pe internet am pus la conducere small talk-ul, povestirea inutilă şi lupta pentru un trafic care nu ne onorează.
N-ar trebui să ne placă. Sunt prea mulţi “oameni importanţi în online” care nu aduc niciun soi de valoare reală, ci doar întreţin îngustimea minţii, a preocupărilor şi a aspiraţiilor celor care îi citesc. Sunt prea mulţi cititori care se bat pentru primul comment, pentru orice comment. E prea multă zarvă în jurul unor platitudini absolute.
Multe din vedetele acestei democraţii aproape nefolositoare sunt înguste, sunt goale prin interior. Anonimi de drept, nume publice de fapt, cu care n-ai de ce să te identifici. Discuţii despre nimic, care ne mănâncă ziua şi care n-au cum să ne înalţe, niciodată, ca oameni.
Totuşi, după atâţia ani de luptă, am rămas cu ceva. Am rămas cu opinia transmisibilă prin RSS. Un premiu mare, care face totul să fi meritat. Am rămas cu nebuneasca, dar simpatica, iluzie că rezolvăm ceva urcându-ne părerea pe internet. Să recunoaştem, măcar pentru această nebunie merită să rămânem totuşi simpatici restului lumii.
Dar să nu avem cumva pretenţia că suntem, în vreun fel relevant, importanţi. Suntem numai un mod de petrecere a timpului liber, un fel de consolă de jocuri. Şi suntem cam pe atât de utili pentru formarea reflexelor sociale şi intelectuale pe cât e consola formării reflexelor noastre fizice.
Suntem noii vorbitori din agora, dar n-avem prea multe de spus. Flecărim.
Cu drag şi cu dezamăgire,
Unul dintre noi.
Abonează-te ca să poți citi direct pe mail sau într-un reader articolele mele imediat ce apar. Apoi putem ține legătura pe Twitter sau pe Facebook.
Articole recente
- Din orașul fără primar, din țara fără premier06 Feb 2012
- Tentația lui Acolo04 Feb 2012
- Răspunsurile de acasă30 Jan 2012
- Greu de ales, ușor de dus25 Jan 2012
- Despre monarhie și sentimentul normalității24 Jan 2012
- În șoaptă ne auzim cu toții la fel22 Jan 2012
- Drumuri înapoi și înainte19 Jan 2012
- Cluj: evenimentele lunii decembrie08 Dec 2011
- Despre minciunile convenabile23 Nov 2011
- Ești dăruit18 Nov 2011
Dragoş: Cel mai bun comentariu din istoria Laptopiseţului. :)
cred ca postul asta raspunde bine la intrebarea cu Focusii :)
…răsfoind printre amintiri, am redescoperit întâmplător zilele astea câteva melodii ale copilăriei-tinereţii mele, pe care altă dată le ascultam în format analogic şi parcă le preţuiam mai mult(săracele discuri vinil), bune prietene mi-au mai fost…
Îţi trimit şi ţie o “bucată” pe care o consider sugestivă şi frumoasă în special d.p.d.v al mesajului.
Când ai timp şi dispoziţie te invit să o asculţi atent. Mie îmi dă şi acum puterea de a privi cu seninătate şi optimism lucrurile. Poate îţi va părea “comunistă”, nu contează, după părerea mea e una dintre cele mai reuşite.
http://www.trilulilu.ro/danaoana/1bae63e9a3184c
E o melodie de pe “Holograf 2″ din ’87.
Hello again Stefan. Am venit cu gând de pace, soare în priviri şi un an mai bun decât oricare altul, ţie, familiei, celor dragi, eşecuri privite cu determinare, fie ele cât de mari, fiindcă până la urmă totul depinde de pasiunea pe care o depui şi asta nu înseamnă altceva decât iubire. Dacă o vei sădi în absolut toate domeniile vieţii tale, în cei din jur, în ocupaţii, decizii, necondiţionat, o vei primi înapoi înzecit. Ţi-o garantez oricând.
O sugestie poate neînsemnată: nu judeca mediocritatea şi simplitatea unora, materializate în ocupaţii la fel de neînsemnate. Un mare nenoroc ce planează asupră-le(mă poţi include şi pe mine aici dacă vrei) este neşansa de a fi văzut vreodată un exemplu pozitiv, de a fi avut o valoare vreodată în preajmă. Ei sunt mult prea simpli. Oamenii pe care tu şi eu îi considerăm valoroşi sunt ca şi variabilele aleatoare. Doar întâmplarea de a ne intersecta existenţa cu ei ne poate stimula conştiinţa, întâmplare care defapt te-a determinat şi pe tine să scrii articolul. Aceiaşi întâmplare ţi-a stârnit şi dezgustul pentru mediocritate. Am remarcat tăria cu care ai argumentat-o. Uneori să ştii că pentru a corecta acest aspect, acolo unde e posibil, paradoxal, tu treuie să fii cel ce oferă exemplul bun, în special de înţelegere a raporturilor, cel ce dăruie. Dar noi nu putem înţelege, dacă nu ştim cum să iubim.
Degeaba cochetăm cu sferele înalte, cu sentimentele şi gândurile alese, dacă nu ne putem iubi.
Conchid că tocmai unii mediocri în aparenţă sunt capabili de această facultate. Mă consider împlinit că am cunoscut câţiva şi îmi e suficient pentru tot restul vieţii :)
Tu eşti o persoană capabilă de aşa ceva, am simţit-o în sensibilitatea ta pentru frumos, în iubirea pe care o porţi soţiei tale (a-i fi alături, părtaş suferinţei ei), te face MARE.
[...] This post was mentioned on Twitter by Stefan Teisanu, Stefan Teisanu and claus, Palacean Radu. Palacean Radu said: inca un articol care imi place mult de pe laptopisetul.ro RT @stefanteisanu: Laptopiseţul.ro: Scrisoare în eter http://bit.ly/5lfaXG [...]
trist si adevarat!