Rupeam plăcinta în două şi-apoi ne lovea pe fiecare implacabila certitudine că “bucata lui e mai mare”. Funcţiona şi cu prietenii, când ne împărţeam pe echipe, înaintea unui meci de fotbal. Mai târziu a venit împărţirea camerelor primului apartament luat cu chirie, apoi alocarea timpului între prieteni, apoi între preocupări, între pasiuni. La un moment dat a venit chiar vorba de bani, merite şi drepturi.
Azi mi-am amintit una din poveştile din sala de judecată a regelui Solomon, celebru pentru ascuţitul său simţ al justiţiei. Când doi fraţi se certau pentru moştenire, Solomon i-a ascultat pe amândoi şi a decis că cel mai mare dintre fraţi va hotărî care sunt părţile, iar cel mai mic va alege primul.
Idei mai bune pentru împărţirea dreptăţii?
TweetAbonează-te ca să poți citi direct pe mail sau într-un reader articolele mele imediat ce apar. Apoi putem ține legătura pe Twitter sau pe Facebook.
Deci nu? :)
ha???