Despre răbdare
Răbdarea e o formă de energie pe care o risipim uşor-uşor, încercând să trecem cu bine peste tot ce nu ne place.
Observ că generaţia noastră, încă destul de impotentă încât să poată fi dată la o parte, dar încă destul de promiţătoare încât să mai poată face totuşi scandal, generaţia noastră, zic, are câteva supărări.
Mai întâi, suntem supăraţi că anii trec. Se tot adună în noi, unul câte unul, miraţi de capacitatea noastră de a găsi mereu un argument imbatabil să ne convingem că noi vom rămâne pe loc, că vom avea întotdeauna timp să le încercăm pe toate, să ne bucurăm de toate şi să devenim foarte buni, inegalabili, în ceva.
Apoi, începem să realizăm că nu suntem niciodată pregătiţi pentru nimic, fiindcă facem totul pentru prima oară. Chiar şi încercarea de a îmbunătăţi ceva se întâmplă pentru prima dată, fiindcă între timp s-a schimbat de fapt întregul context.
Ce ne mai dă târcoale de multe ori e sentimentul că suntem nedreptăţiţi, că n-am pornit în luptă toţi cu aceleaşi arme, că ceilalţi au avut noroc. Acest sentiment e mai periculos decât eşecul în sine, fiindcă ne certifică înfrângerea fără să ne facă mai buni.
Mai e şi instinctul nostru social, auto-destructiv pentru propriul sine. Mai întâi ne face să alergăm laolaltă cu toţi ceilalţi, fiindcă “aşa trebuie făcute lucrurile”. Apoi ajungem să ne dezicem de ei toţi şi începem să ne definim tot mai mult prin ceea ce nu suntem. Până când ceea ce suntem nu ni se mai pare important.
N-am ajuns la sfârşit, aşa că nu ştim dacă răbdarea se termină vreodată sau nu. Până atunci ne putem baza pe ea ca pe singura formă de contra-atacat pe care o avem la îndemână împotriva “lumii ăsteia rele”, care nu ne dă voie să ne arătăm nemaivăzuta-ne valoare.
În acelaşi timp, utilă cum ar putea părea, răbdarea e şi cea mai sigură formă prin care vom putea realiza vreodată nimicul perfect. Prin urmare, poate ar fi bine totuşi să fim mai puţin răbdători.
TweetAbonează-te ca să poți citi direct pe mail sau într-un reader articolele mele imediat ce apar. Apoi putem ține legătura pe Twitter sau pe Facebook.
Articole recente
- Din orașul fără primar, din țara fără premier06 Feb 2012
- Tentația lui Acolo04 Feb 2012
- Răspunsurile de acasă30 Jan 2012
- Greu de ales, ușor de dus25 Jan 2012
- Despre monarhie și sentimentul normalității24 Jan 2012
- În șoaptă ne auzim cu toții la fel22 Jan 2012
- Drumuri înapoi și înainte19 Jan 2012
- Cluj: evenimentele lunii decembrie08 Dec 2011
- Despre minciunile convenabile23 Nov 2011
- Ești dăruit18 Nov 2011
[...] StefanT [...]
[...] This post was mentioned on Twitter by Stefan Teisanu, Gloria Csiszer. Gloria Csiszer said: RT @stefanteisanu: Câteva vorbe încurcate despre răbdare: http://www.laptopisetul.ro/2010/03/despre-rabdare/ [...]
Adevărul e că nimic nu e mai complicat decât bipolaritatea simplă. :)
Ş,
Asta e cam ca si:
“I hate being bi-polar. It’s awesome” :-)
Lorand: Tre’ să fac şi eu rost de cartea lui Godin. :)
Gloria: Răbdarea şi voinţa sunt când sinomine, când antonime. Prin urmare, sunt şi nu sunt de acord cu tine.
Cam multe frustrari defulate aici, ce mi-ar sugera ca rabdarea se cam termina si ea.
Mai mult, eu cred ca de fapt rabadarea ni se tot termina, paharul se tot varsa. Exista oarecum o frecventa si o constanta in asta, pe care si-o stabileste fiecare, din pacate nu personal, ci impins de factori externi, poate de acel noroc pe care il au doar altii…
Pacat ca avem rabdare din nou si din nou pentru niste treburi sau pentru niste oameni care stim de la inceput ca ne vor dezamagi, ca ne vor toca rabdarea marunt. Degeaba avem mai putina rabdare la un moment dat, daca ea se reface, ca muschiul in locurile umbroase.
Eu as pune vina nu pe rabdare, ci pe lipsa de coordonare intre noi si restul. De cele mai multe ori este un decalaj, ni se termina rabdarea cand nu trebuie si cu cine nu trebuie, si reusim sa o mentinem cand nu ar trebui.
Si ne lipseste si vointa sa o luam de la capat si sa o facem altfel. Dar asta e cu totul si cu totul alta poveste.
…si prin asta s-a confirmat regula cum ca mintile luminate gandesc la fel. Cateva din referirile tale se regasesc (bineinteles sub alta forma) si in noua carte a lui Seth Godin – Linchpin (abia publicata), cu precadere paragrafele 4,5 si 6. Seth numeste acest fenomen lizard brain – de la scuzele pe care ni le gasim pana la autodemotivatia ca nu suntem buni de nimic.
Da, rabdarea este extrem de importanta. Dar pe principiul “good things don’t come to those who wait” ea trebuie corelata cu actiunea si vointa.