Am doi prieteni noi

Vreau să vă împărtăşesc, în baza a două cazuri concrete, unul din motivele pentru care îmi scot pălăria în faţa oamenilor din jurul meu.

Am un prieten nou, care face uşoară conversaţia grea. Luptă pentru aducerea ştiinţei în viaţa cotidiană a tuturora, pentru că ar putea-o schimba în bine, cu simplitate şi cu rezultate impresionante. Are un miliard de realizări la CV care îl certifică drept o persoană de excepţie şi un om de ştiinţă adevărat.

Când vorbeşte cu tine despre psihologie, anatomie sau ştiinţă, îţi dă impresia că şi tu eşti un erudit. Ţi le aduce aproape, ţi le tălmăceşte într-o limbă pe care habar n-aveai că o cunoşti.

Şi mai am un prieten nou, un renascentist rătăcit cu folos în secolul nostru. Aleargă după himere şi, pe măsură ce o face, le dă suflet şi carne şi oase. E un artist catalizator pentru mai multe comunităţi, pe care le transformă în ceea ce ele nici nu îndrăzneau să viseze.

Artistul nu trebuie să curgă în mulajul boemului beţiv, care face senzaţie după ce se trezeşte din şanţul unde a dormit peste noapte. Artistul e cel care te face să simţi, să gândeşti, cel care lucrează ca-ntr-o manufactură pentru ca cei din jurul lui să poată gusta din munca lui. Aşa gândeşte noul meu prieten, deşi recunosc că nu mai am memoria atât de bună încât să-i reproduc cuvintele cu exactitate.

Jos pălăria. În faţa amândurora, pentru că ne faceţi accesibile nişte lucruri atât de îndepărtate, aparent. Pentru că nu v-aţi pierdut în şirul conceptelor voastre ciudate, pe care numai voi le înţelegeţi. Pentru că nu v-aţi îndepărtat de noi, cel care am ales alte drumuri, pentru că nu v-aţi pus pe nas ochelarii de Honoris Causa.

Şi, mai ales, pentru că v-aţi propus să faceţi poduri între lumile noastre, pentru că munciţi să aduceţi forţa unor viziuni noi în viaţa celor care au alte preocupări decât ale voastre. Pentru că aţi înţeles că informaţia şi cunoştinţele nu trebuie numai să se adune una peste alta, în diplome de merit şi portofolii de spectacole. Trebuie, mai ales, să meargă mai departe, către cei care nu le au, transmise pe limba lor şi în folosul lor.

Jos pălăria pentru că sunteţi oameni ai timpului vostru.

Abonează-te ca să poți citi direct pe mail sau într-un reader articolele mele imediat ce apar. Apoi putem ține legătura pe Twitter sau pe Facebook.