Laptopiseţul

Categorii

Culturavura

Taguri

, ,

Două săptămâni în Italia

Eram în liceu ultima dată când am avut o vacanță așa de lungă. Timp de două săptămâni am stat departe de toate proiectele mele urgente, de toate datoriile mele sociale de maximă importanță și de orice altceva nu putea să sufere amânare în viața mea.

Am citit câteva cărți, am scris câte ceva, am stat de vorbă. Am învățat să înot, am mâncat smochine din smochin. Am văzut sudul Italiei. Am vizitat orășele mici și vechi de mii de ani. Am răspuns în spaniolă, convins că vorbesc în italiană. M-am îndrăgostit și mai mult, deși asta părea peste putință. Sufletul nostru nu are totuși margini, ar trebui să ne obișnuim cu gândul ăsta până la urmă.

Odată am luat prânzul cu o familie de italieni, la ei acasă. Bunica împlinea 104 ani, am nimerit taman la aniversare. „Auguri”, am zis, întrebându-ne de ce la ei nu se urează „la mulți ani”. Mai multă decât mâncarea a fost numai gălăgia de la masă. Înțelegem italiana, dar am priceput atunci că nu la modul stereo, adică nu putem urmări mai mult de o conversație odată.

Sudul Italiei e leit România anului 2025. Oamenii sunt la fel, doar organizarea e ceva mai bună.

Prin orașe e curat pentru că administrația pare a-și întinde câte un tentacul nevăzut imediat ce un gălăgios aruncă din mașină, în plin centrul orașului, o doză de Cola pe stradă. Turismul e un sistem aproape funcțional. Există broșuri, centre de informare și infrastructură, dar sunt încă și mici scăpări. Trenurile sunt anulate subit sau își schimbă liniile la fel, indicatoarele sunt rare și puse parcă dinadins să te deruteze. Când ceri direcții te izbește deodată dorul de ardelenii tăi molcomi, care îți explică nu pe unde trebuie să mergi, ci pe unde să nu cumva s-o iei. După două săptămâni în Italia sunt gata să depun mărturie că asta e varianta mai eficientă.

Italienii sunt însuflețiți de o plăcere altfel, de bucuria de a fi acolo, de mândria de a fi de-ai locului. N-au nevoie să proclame asta altfel decât fiind, pur și simplu, așa cum sunt. În privința asta parcă nu mă simt în măsură să risc un pronostic referitor la anul din viitorul României cu care seamănă Italia de azi.

Abonează-te ca să poți citi direct pe mail sau într-un reader articolele mele imediat ce apar. Apoi putem ține legătura pe Twitter sau pe Facebook.

6 comentarii

  1. alexdana
    2010/09/10

    Cand ai timp…
    Stiu ca este offtopic dar te rog mult sa vii sa vezi poza mea de pe facebook, cu care particip la un concurs de fotografie, si, daca iti place, voteaza-ma! DEtaliile le gasesti pe ultimul meu articol (din pacate stiu ca iar nu se actualizeaza articolele si momentan nu prea am ce-i face)! Multumesc frumos!
    http://www.facebook.com/photo.php?pid=389882&id=114797778548103&ref=fbx_album

  2. alexdana
    2010/09/07

    Ma gandesc ca, fiind asa de bine dpv social italienii, au si de ce sa se simta insufletiti sa traiasca acolo. Pana si tu te-ai indragostit. E altceva cand simti in aer ca stresul nu exista, ca este o forfota in jurul tau organizata, randuita frumos…abia astept sa vad si eu Italia. Cand am avut ocazia izbucnise acel scandal in care fusese linsat un roman sau mai multi si am renuntat, mai ales ca eram cu masina mica, cu numar de RO…eram victime sigure.
    Doream sa te rog sa schimbi link-ul meu din blogroll din cel vechi in cel nou: http://alexandrescudaniela.com. Multam frumos. Si sa-ti fie de bine!

  3. m1ha1
    2010/09/06

    buna,
    esti de acord cu un link exchange ?
    eu te-am adăugat.
    numai bine

  4. Anca Silaghi
    2010/09/01

    Frumos. E superba Italia. Si te face pur si simplu sa te simti bine.
    Mult spor pt viitor!

  5. [...] This post was mentioned on Twitter by Ştefan Teişanu, Andrei Boar. Andrei Boar said: frumos: Două săptămâni în Italia http://www.laptopisetul.ro/2010/08/doua-saptamani-in-italia/ via @stefanteisanu [...]

  6. Teiosanu Alin
    2010/08/29

    Ma bucur ca ti-a placut

Lasă un comentariu