Vreme de 4-5 ani, cât am fost implicat în organizații de tineret, am întors pe toate părțile conceptul de leadership. În AIESEC, de exemplu, am participat la peste 70 de conferințe și la alte zeci de traininguri, din care cel puțin jumătate adresau direct acest subiect.
Cine a avut, ca și mine, experiența ONG-urilor studențești își amintește cu siguranță cât de implicați erau cei ca noi în astfel de discuții și cât de puternic credeam cu toții în rolul decisiv pe care leadershipul pozitiv îl are în societățile de orice fel.
Am trecut anii, nu mulți, dar destui încât să ne mai pierdem din entuziasm. Destui încât să ni se pară că nu mai avem nevoie să ne gândim la concepte, să mai analizăm lumea prin prisma lor. Destui încât să ne dea impresia că am devenit experimentați, specialiști, valoroși de-a dreptul. Destui încât să ni se pară că întoarcerea la teoria de bază e inutilă, ca și cum tot ce-am învățat vreodată rămâne învățat.
Nu cred c-o să vă surprindă deznodământul acestor rânduri, așa că nu-l mai amân. Am aruncat zilele astea o privire în jur și-am identificat, în câteva clipe, majoritatea erorilor despre care am învățat cu toții la primele contacte cu ideea de leadership. M-am uitat în jurul meu, la comunități și business-uri care îmi sunt apropiate, la oameni care acum nu foarte mulți ani erau studenții care urmau să schimbe lumea, erau tinerii care urmau să facă totul așa cum trebuie.
Dac-ar fi să tragem linie azi, despre mulți dintre ei am spune că au eșuat. Lucrurile se prăbușesc în jurul lor într-un ritm pe care nu-l mai pot controla. Oamenii le retrag încrederea și respectul care făceau, la un moment dat, totul să funcționeze.
Oricât ne-am dori, „teoria de bază” nu rămâne niciodată încrestată în osul personalității noastre. Ea trebuie mereu și mereu reactivată în noi, fiindcă ne poate preîntâmpina greșelile, dar și fiindcă ne poate radiografia, cu simplitate și acuratețe, performanța.
TweetAbonează-te ca să poți citi direct pe mail sau într-un reader articolele mele imediat ce apar. Apoi putem ține legătura pe Twitter sau pe Facebook.
[...] esecurile, am ezitat in alegerea unui astfel de subiect, dar azi mi-a atras atentia postarea lui Stefan Teisanu, care se inscrie pe undeva in ceea ce gandesc eu legat de esecuri in general si de esecurile [...]