Cărțile copilăriei
Sunt la 500 de km de biblioteca mea din copilărie, așa că trebuie să răspund numai din memorie la provocarea primită de la Sorin. Poate că-i mai bine așa, mă gândesc că am motive întemeiate să nu-mi amintesc cărțile pe care nu mi le amintesc. :)
Îmi aduc aminte că în copilărie îmi stabilisem regula să citesc cel puțin două ore pe zi. E drept, s-ar putea ca asta să fie o amintire închipuită, iar regula să-mi fi fost de fapt stabilită de mama sau de tata. Nu-mi amintesc prea multe cărți din ce citeam pe-atunci. Majoritatea erau din bibliografia de la școală, probabil, iar unele erau recomandate de tata. Avea convingerea că nu mă poate considera om serios dacă nu citesc și eu din cărțile din biblioteca lui, așa că îi ceream cărți „bune pentru mine”.
Am citit Robin Hood, Cei trei muschetari și După douăzeci de ani. La școală făceam numai rusa pe atunci, engleza și franceza mea se rezumau la Ai lov iu și Soasanc soasanc santimetrî. Îmi amintesc că, din cauza asta, erau câteva nume de personaje de-ale lui Gilbert sau Dumas pe care mă mulțumeam să le identific vizual, după înșiruirea de litere, fiindcă oricum nu le puteam citi. Amintirile din copilărie ale lui Creangă nu mi-au plăcut. Vroiam ceva cu eroi, cu legende. Eusebiu Camilar, prin urmare, mi-a mers drept la suflet cu Povestirile eroice.
De mai demult, dinainte de clasa I, țin minte un almanah umoristic din care mi-a rămas, din motive de neînțeles, o glumă cu tentă erotică. Tot înainte să merg la școală am lecturat atent abecedarul, care m-a marcat prin brutalitatea unei poezii (citez din memorie): „Cu clăbuc mă spăl / Și cu apă rece / [...] / Și ce dacă somnul / Nu vrea ca să plece / Eu, dacă mă spăl, / Sunt vioi cât zece”. Treaba asta mi s-a părut foarte crudă și m-a înfricoșat, mai ales că mama (lângă ea am învățat să citesc poezia asta) mi-a explicat că din toamnă trebuie să mă trezesc în fiecare zi de la șapte ca să ajung la timp la școală.
Prima mea amintire cu litere e însă legată de Furnica și porumbița lui Tolstoi. Cred că a fost prima carte „serioasă” pentru mine și pentru fratele meu (La mulți ani!). Acum, când mă gândesc, mi se pare nepotrivit să-i înveți pe copii despre vendetă (era acolo o fabulă cu vulpea care l-a invitat pe cocostârc în vizită și i-a servit ciorba într-o farfurie plată după care, ca să se răzbune, cocostârcul a chemat-o și el pe vulpe în vizită și i-a oferit ciorbă într-o vază de flori sau în ceva asemănător). Dar despre Tolstoi cu altă ocazie.
Interesant e că de Furnica și porumbița se leagă și una dintre primele mele amintiri de orice fel: tata ne citea din carte în unele seri și ilustrațiile parcă începeau să se miște, atât de aproape ne părea totul.
O altă amintire veche legată de lecturi, și cu asta vă dau cuvântul, e una legată de poezie. Aveam 8-9 ani și am găsit în bibliotecă, pe birou, niște foi A4. Pe fiecare erau un fel de poezii, dar foarte ciudate. Fiecare poezie avea trei strofe, nu existau puncte și nici virgule, iar versurile începeau fiecare cu literă mică. Am emis o judecată (vă amintiți, în biblioteca tatei am simțit mereu nevoia să fiu un om serios): „Nu-mi plac versurile astea. Sunt pline de greșeli de punctuație și nici măcar nu rimează. Cine le-a scris?”. „Eu le-am scris”, mi-a spus tata. „Se numesc versuri albe.” Atunci și așa am pătruns și eu în era poeziei contemporane.
Nu e genul de articole cu care v-am obișnuit aici, dar mi-a făcut mare plăcere să îl scriu. Scrieți și voi despre primele voastre cărți, pe bloguri sau aici, în comentarii, sau măcar gândiți-vă la ele. Exercițiul ăsta vă va pune un zâmbet în colțul gurii și un nod în piept, plăcut și de multă vreme uitat.
TweetAbonează-te ca să poți citi direct pe mail sau într-un reader articolele mele imediat ce apar. Apoi putem ține legătura pe Twitter sau pe Facebook.
Articole recente
- Despre deciziile bune09 May 2012
- 1 mai 200630 Apr 2012
- Din dilemele Chişinăului26 Apr 2012
- Într-un ceas20 Apr 2012
- Momentul Potrivit13 Apr 2012
- Neuronii mor05 Apr 2012
- Zmeiada spațială29 Mar 2012
- Ciocănești? Comuna Muzeu.27 Mar 2012
- De câte Nu-uri ai nevoie?27 Mar 2012
- Fericiri egal îndepărtate13 Mar 2012
[...] câteva pagini cu poezii. Le-am citit și nu mi-am ascuns niciun moment nemulțumirea. V-am mai povestit. [...] erau un fel de poezii, dar foarte ciudate. Fiecare poezie avea trei strofe, nu existau [...]
http://www.youtube.com/watch?v=8RqKs9hZovs&NR=1 – ciudat dar oarecum pe tematica
Frumos articol si frumoase amintiri :) Printre primele care imi vin in minte: “Legendele Olimpului”, povestile lui Tolstoi, basmele lui Ispirescu, “Aventurile lui Habarnam”…
Madalush: E primul tău comentariu, mulțumesc.
Și eu am citit Legendele Olimpului, dar mai târziu. Îmi pun Aventurile lui Habarnam pe lista de lecturi de week-end. :)
Si eu am un sertaras cu amintiri – mai ales vizuale – pentru cartulia de fabule a lui Tolstoi. O aveam exact pe aceea din imagine. Si ma fascinau ilustratiile. Am si redesenat cateva, ore in sir stateam cu creioanele colorate sa-i fac penele cocosului sau coada vulpii. Ne citea mama din ea. Acum e tot acasa, in biblioteca, sade tocita la cotor si la colturi si asteapta sa fie rasfoita asa, la 2-3 ani. Cand imi pica ochii pe ea in foarte scurtul timp petrecut acasa. Imi mai aduc aminte cu foarte mare drag de ‘Fridolin’ al lui Franz Kaspar, de ‘Heidi’ a Johannei Spyri, de ‘Singur pe lume’ al lui Hector Malot, de ‘Carabusul de Aur’ al lui Edgar Allan Poe. De ‘Ciresarii’ nu, ca n-am citit niciun volum integral. Am avut o tentativa, indemnata de verisoara mea – fana inraita, dar a fost una esuata. Deci nu esti singurul. :)
Doamne Roxi, ce copil cult. În afară de Singur pe lume, pe care-am și citit-o, nici n-am auzit de cărțile tale. :)
Ei na! Copil cult, poate. Om cult, ba. Cred ca ti-am mai zis eu de ‘Fridolin’. E cel mai simpatic soricar din lume. Isi pierde curelusa primita de la stapan intr-o incaierare si merge in lume sa o caute. Lipseste de acasa un an, parca, iar povestea e despre toate pataniile lui din perioada aceea. A fost, cred, cartea mea preferata din copilarie. :)
[...] This post was mentioned on Twitter by Ştefan Teişanu and Ştefan Teişanu, corina. corina said: RT @stefanteisanu: De-acum 100 de ani (http://goo.gl/7iXyJ) și de-acum 20 (http://goo.gl/kyIZA). Iar despre propovăduirea internetului î … [...]
ai dreptate, e un exercitiu frumos. hm… pentru mine, una dintre cele mai frumoase carti de inceput a fost La Medeleni. mi-a mers la inima, am citit-o si recitit-o si rascitit-o, de fiecare data cu aceeasi drama existentiala: cine mi-ar fi placut sa fiu, Monica sau Olguta? deh, drame de fetita :)
apoi, ca la toti copiii, dumas, jules verne, ciresarii… mie mi-a placut si creanga. in schimb l-am urit visceral pe sadoveanu, citindu-l am deprins prostul obicei de a sari pagini (uram descrierile lui) – asta pina s-a prins mama ca parca totusi prea repede citeam pentru virsta mea… :(
de altfel, cred ca mai toti copiii din aceeasi generatie am citit cam aceleasi carti – oferta era mica si in bibliotecile noastre stateau aceleasi titluri.
off topic: si eu am probleme cu noul blog al tau – am blogroll activ si nu functioneaza bine linkul catre ultimul tau articol, de cind cu schimbarea. poate o rezolvi si asta in week-end :)
toate bune!
Da, se pare că am multă treaba cu blogul în week-end, merci de feedback. :)
Cât despre Sadoveanu, de acord cu părerea ta despre descriiieeeeriiiiiileeeee lui. De altfel, n-am priceput de ce mulți spun că el ar fi cel mai mare romancier român. Zic asta așa, că suntem între patru ochi.
Da…uite mi-ai adus aminte de Abecedar. :) Abia am asteptat sa-l primesc si sa ma uit in el. :) Si mi-ai adus aminte si de “Soasanc soasanc santimetrî” :))
PS: A scris mult tatal tau?
A avut o pauză de zece ani când eram copil (mă gândesc că fără legătură cu feedback-ul meu), dar s-a reapucat de scris acum câțiva ani.
Îl găsești pe http://www.victorteisanu.ro.
Multumesc. Niceeeee, diseara am ce frunzari. :)
Salut Stefan,
In ultimul timp primesc acelasi articol/pagina in reader de cateva ori. Cel cu cartile e de vreo 5 ori, de exemplu. E posibil ca de fiecare data cand editezi articolul, in reader sa apara o noua varianta.
On topic. Cartile copilariei: “Capitan la 15 ani”, “Ciresarii”, “Insula misterioasa”.
Succes!
Îmi pare rău pentru spam. Cred că are de-a face cu noua temă pe care am instalat-o week-end-ul trecut.
Am editat o singură dată articolul ăsta, așa că nu cred că e de la update-uri. Am remarcat, de exemplu, că pe Networked Blogs (Facebook) trimite câte un update pentru fiecare poză dintr-un post. O să o rezolv în week-end cumva.
Mulțumesc pentru feedback. Cât despre Cireșarii, sigur, amintiți-mi la nesfârșit că sunt singurul care n-a citit cartea asta. :)