Dezechilibrarea
Suntem în 2011, se face târziu. Eu unul mărturisesc că nu m-am mai distrat de mult. Nu la bere, ci așa, în viață. Mă uit la tine dintre litere și bag mâna-n foc că nici tu nu te-ai mai distrat cu-adevărat de ceva vreme. Așa că-ți propun o distracție pe bază de papuci și de idei.
Din papucii tăi actuali, unele idei pot părea absurde, îmi dau seama. Dar, dacă ieși din ei pentru o seară și te privești, se vor întâmpla două lucruri interesante. Mai întâi o să-ți dai seama că ești puțin mai mic decât credeai. Apoi o să capeți curajul de a te gândi la câteva lucruri absurde.
Te-ai putea gândi să schimbi orașul dacă aici nu mai ești capabil să faci nimic interesant. Să schimbi biroul dacă ți-a ajuns, să nu mai plătești rata dacă ai probleme cu băncile, să schimbi fata dacă ea te face să stai pe loc ca om, ca suflet. Să-ți schimbi freza. Să-ți schimb țara, nu neapărat cu ea însăși, ci măcar cu alta. Să-ți schimbi cariera. Stilul. Programul. Prietenii plictisitori. Să-ți schimbi planul. Obiceiurile.
A spus Aristotel acum câteva zile (860.000, mai exact) că cel mai bine e să păstrăm calea de mijloc. Toată omenirea i-a dat dreptate, nu neapărat fiindcă așa era mai bine, ci pentru că așa era mai simplu. Facem toți oricum asta, iar ani mai târziu ne trezim suprinși că n-am făcut nimic ieșit din comun.
Complicat nu-mi pare să păstrezi calea de mijloc, ci să renunți definitiv la câte ceva. Complicat e să te dezechilibrezi și să-ți păstrezi dezechilibrul în linie dreaptă până la sfârșit. Complicat e să folosești energia asta cinetică a dezechilibrului pentru a merge mereu și mereu mai departe.
Articol publicat în 24 FUN.
TweetAbonează-te ca să poți citi direct pe mail sau într-un reader articolele mele imediat ce apar. Apoi putem ține legătura pe Twitter sau pe Facebook.
Articole recente
- „Muncesc prea mult” – un regret de care putem scăpa muncind mai puțin15 Feb 2012
- Din orașul fără primar, din țara fără premier06 Feb 2012
- Tentația lui Acolo04 Feb 2012
- Răspunsurile de acasă30 Jan 2012
- Greu de ales, ușor de dus25 Jan 2012
- Despre monarhie și sentimentul normalității24 Jan 2012
- În șoaptă ne auzim cu toții la fel22 Jan 2012
- Drumuri înapoi și înainte19 Jan 2012
- Cluj: evenimentele lunii decembrie08 Dec 2011
- Despre minciunile convenabile23 Nov 2011
asa-e S, SE REDUCE la zero.
*ma refer la echilibru linear inteles ca stare stationara, a trai permanent ori la +, ori la minus (poveste care mie personal imi pare ilogica). ori yin ori yang
*compensatie inseamna sa cunosti si urcusuri si caderi, inainte ca totul sa se reduca la echilibru, la zero. yin si yang.
Unii iau doar urcusurile si caderile pe cele pe care li le aduce viata, si imediat ce valul trece intra din nou in linie dreapta. Ei sunt echilibratii despre care vb noi. Altii isi creeaza propriile trasee cu urcusuri mai inalte/provocatoare/spectaculoase. Acestia sunt dezechilibratii din poveste.
Andreea: Mă tem că, după cum îi spune și numele, compensație ne duce fix la echilibru, adică la zero. :(
Mulțumesc, logo-ul actual e o schiță, o să rog pe cineva mai priceput să o finalizeze.
Oarecum si dezechilibrul e tot un fel de echilibru dar nu linear ci sinusoidal, cu varfuri si vai care te duc de pe un varf pe altul.
Nici nu cred in echilibru linear, doar in legea compensatiei.
Creativ noul logo, imi place:)
[...] Frankl via Madalina Uceanu si Stefan Teisanu aduc in discutie aceeasi veche problema a sensului vietii. Convins fiind ca sunt multe peste mine [...]
Curs valutar: Știu că pentru mulți echilibru înseamnă fericire, dar eu am scris câteva rânduri să arăt că pentru alții, dimpotrivă, echilibrul înseamnă „nimic interesant”.
Eu cand zic peste tot ca fericirea = echilibru lumea ma face nebun …
[...] This post was mentioned on Twitter by Ştefan Teişanu. Ştefan Teişanu said: Conținutul nu e nici unic și nici original, că e preluat de pe 24 FUN. http://www.laptopisetul.ro/2011/01/dezechilibrarea/ [...]