Sunt rare momentele în care poți să fii pur și simplu, fără să trebuiască să mulțumești pe cineva.
Din când în când ne sunt furate până și profesia, acasăle și chiar visul însuși. Nu mai sunt ale noastre, de multe ori sunt ale familiei, ale profesorilor, ale prietenilor. Ale „fanilor” și ale „urmăritorilor” de pe internet, de pe scara blocului sau de la locul pentru fumat.
Pentru mine scrisul e unul din momentele fără de clienți. Dacă citești asta și îți place, mă bucur, dar să știi că n-am făcut-o pentru tine. Am făcut-o ca să-mi amintesc de mine.
TweetAbonează-te ca să poți citi direct pe mail sau într-un reader articolele mele imediat ce apar. Apoi putem ține legătura pe Twitter sau pe Facebook.
Cred ca e foarte buna atitudinea ta de a scrie pentru tine si nu pentru altii. Doar asa poate fi ceva pur si sincer. Bonusul e ca ne pui pe ganduri si ca ne amintesti ca nu suntem singuri.
Iti multumesc ca iti impartasesti gandurile cu noi :)
Corina, merci pentru că mă citești și merci pentru comentarii.