Depozitele de cultură

La ultima ediție a  TEDxBucharest mi-a plăcut mai ales discursul lui Cătălin Ștefănescu. Fără a fi spectaculos într-un mod flagrant, speech-ul lui ne-a împărtășit câteva schițe în creion din înțelegerea despre cultură a celui care realizează de atâția ani emisiunea Garantat 100%. Schițele lui au însă puterea de a revela ceva cu adevărat spectaculos mai târziu, când ne întoarcem la viețile noastre de fiecare zi.

Românii depozitează cultura, o țin în teancuri pe rafturile și pe pereții de acasă, spune Cătălin Ștefănescu. O prețuim ca pe un obiect, valoros și totuși obiect. Tot ceea ce deținem, la nivel de cunoștințe sau de proprietăți, e pentru noi un trofeu, prin care nu de puține ori ne clamăm superioritatea în fața celor din jur.

Avem o atitudine statică asupra culturii, spune el, și prin asta ratăm a o transforma în civilizație. Neimplicându-ne, ducând atât de puține de pe raft în stradă, așa cultivăm cu toții un mare fals, cultivăm aparenta utilitate a teoriei în sine.

Acest discurs mi-a dat binecunoscutul sentiment mixt: de regret că nu l-am ținut eu mai întâi și de bucurie că în sfârșit în ține cineva. :) Subscriu la ideile lui Cătălin, motiv pentru care vă invit să-l vedeți și voi în înregistrarea de la TEDxBucharest.

Drumul de la a ști sau a avea la a face e adevărata provocare, după cum sunt singur că și prietenii psihologi vor agrea de data asta. Nu strânsul e greu, ci eliberatul. Nu gândul, ci fapta. Dacă am încerca să mutăm în stradă și în viața de acasă ideile pe care le colectăm din cărți, din spectacole, din filme și din muzică poate că am obține o stradă și o casă mai plină. Dacă ne-am muta de la dezbatere la inițiativă, abia atunci am putea vorbi de o cultură a noastră, a mai multora. Am avea atunci nu o gândire, ci o atitudine colectivă.

Abonează-te ca să poți citi direct pe mail sau într-un reader articolele mele imediat ce apar. Apoi putem ține legătura pe Twitter sau pe Facebook.