Laptopiseţul

Carieră în industria vinului

E plictisitor de obicei să tot citim în rețelele sociale statusuri cu „pe unde sunt acum”, dar vă asigur că asta s-ar schimba dacă ați fi conectați cu Verineia Codrean. O dată la câteva zile ea ne anunță că a ajuns în Alaska, apoi în Antarctica și se pregătește de plecare spre Patagonia.

Nu demult, pe când nu știa mai nimic despre vinuri, Verineia a decis să se implice cu toată energia în această industrie. Mi-o amintesc explicându-mi cum simte ea că asta ar ajuta-o să facă ceva în viitor pentru locurile ei natale din Basarabia. Într-un altfel de articol de educație în carieră, vă invit să o cunoașteți pe Verineia și să-i aflați poveștile.

P.S. Verineia, ne trimiți și niște poze, nu?

Puncte cardinale traversate peste noapte sau traversarea ecuatorului în mai puțin de o săptămână puteau să îmi pară acum un an nu mai mult decat un vis. Astăzi, să vizitez ghețarii din Antarctica, urmând ca în două zile să fiu pe plajă undeva prin America de Sud mi se prezintă ca o rutină plăcută pe care o îmbrățișez cu recunoștință.

În urmă cu 2 ani am ajuns dintr-o pură întâmplare la o degustare de vinuri care, mai mult decât aș fi putut să prevăd, mi-a creat un itinerar pe care-l urmez cu încredere și îmi oferă experiențe extraordinare zi de zi. Din curiozitate am ajuns să învăț despre vinuri, ajungând să închei cu un master în domeniu, vizite la podgorii în țară și în străinătate, să particip la organizarea primei expoziții internaționale de vinuri din România în 2009 și un stagiu la o podgorie din inima Toscanei, ultima picătură în decizia de a începe o carieră în industria vinificației.

Acum doi ani cineva îmi descria un vin ca pe o experiență extraordinară, iar asta mi se părea și mie extraordinar, dar și greu de crezut. Astăzi am ajuns să descriu, să vând și să degust vinuri de peste tot din lume.

Un vin poate fi la fel ca un salt cu parașuta, alteori este ca și cum ai face dragoste: poți închide ochii și mii de fiori îți vor trece prin coloana vertebrală. Un vin te poate face să plângi – atât de brutal, delicat, violent, frumos și elegant poate fi.

În prezent lucrez pe un vas de croazieră în calitate de sommelier. Aici fiecare zi este o provocare și o nouă oportunitate. Colegii cu care lucrez sunt reprezentanții a peste șaizeci de naționalități diferite, cu educație și cultură diferite. Standardele companiei sunt foate bine definite, iar ajustarea fiecăruia este diferită. Cu toate acestea, senzitivitatea culturală este extrem de bine reprezentată în felul în care fiecare comunică, percepe un mesaj sau încearcă să se facă înțeles.

Viața pe vas este o lume diferită și nu rareori necesită o adaptare rapidă pentru a putea avea performanță. Fiind vorba de o companie americană, teren este pentru fiecare, depinde de dedicarea, pasiunea, motivația și determinarea fiecărui individ. Am avut colegi care au demisionat la două zile sau la două luni după ce au ajuns pe vas, dar și alții care au avansat în carieră extrem de rapid. Presiunea și provocarea pot deveni un status quo, dar atâta vreme cat jobul tău este o pasiune nimic nu poate să te oprească din a transforma fiecare zi într-o experiență extraordinară.

Pe vas există trei elemente pe care le urmărește fiecare departament, fie că este vorba despre dansatori, casino sau restaurant: profit, rating (satisfacția clienților) și cost. Poate părea o ecuație de succes prezență în orice business, dar vă asigur că nu am văzut nicăieri un accent mai mare pus pe satisfacția clientului. Când e cazul, ajungem chiar să comandăm diverse produse de pe vase apropiate sau să le căutăm în orice port în care ne-am opri, indiferent de cost, pentru că a spune NU unui client este inadmisibil.

Ofițerii, indiferent de rang, inclusiv căpitanul, sunt angajați în a interacționa cu oaspeții vasului și în a crea o atmosferă cât mai plăcută și familială pentru aceștia. Pe scurt: orice pentru satisfacția clientului, pentru a-l face să revină și să recomade serviciile tale mai departe.

Nu știu dacă am mai văzut vreun serviciu care să fie orientat atât de mult înspre a transforma totul într-o experiență (vezi Economia experienței, carte recent lansată de editura Publica). În restaurant, unde vei avea în fiecare seară cina, chelnerii nu vor fi doar executanți ai comenzii primite, ci îți vor cânta, vor executa diverse șmecherii cu monede dispărute și regăsite apoi în buzunarul clientului, îți vor face caricatura sau își vor expune orice talent pe care-l au în maniera cea mai inventivă.

În concluzie, viața pe vas este o experiență fantastică, o oportunitate deosebită de a-ți construi o carieră de succes cu imense beneficii și, de ce nu, să faci înconjurul lumii, să treci de la polul sud la polul nord și să mai fii și plătit pentru asta.

Pentru viitor, intenționez să mă specializez în licitațiile de vinuri rare și în wine tourism.

Iar la sfârșit îmi amintesc cu drag întrebarea pe care ne-o puneam deseori și la care mi se părea mereu imposibil să răspund: pentru ce job din lume ai plăti ca să fii lăsat să-l faci? Tu ce ai raspunde?

Un articol de Verineia Codrean

Abonează-te ca să poți citi direct pe mail sau într-un reader articolele mele imediat ce apar. Apoi putem ține legătura pe Twitter sau pe Facebook.

Un comentariu

  1. ghizi
    2011/03/05

    Buna treabă face Verineia. :)
    Exemplu la prima mână de a face ce-ți place (și să fii plătit pt asta)

    Să ne revedem dară la un pahar de vin.

Lasă un comentariu