Cele cinci minute
Orice amăgire durează cinci minute. Mai precis, încă cinci minute.
Șiruri lungi, de câte cinci minute fiecare, se strâng ca un ciorchine diform în jurul nostru și formează nici mai mult nici mai puțin decât timpul însuși, cu magicele lui capacități de a se face nevăzut.
Încă cinci minute și plec. Încă cinci minute și mă apuc. Încă cinci minute și încep. Încă cinci minute și închid. Încă cinci minute și sun. Încă cinci minute și intru. Încă cinci minute și ies. Încă cinci minute și mă culc. Încă cinci minute și mă trezesc.
Cele cinci minute de dimineață sunt celebre. Așternuturile sunt calde, la fel și tu, și o amorțeală dubioasă îți închide pleoapele minții, spunându-ți că încă cinci minute nu e prea mult. O oră mai târziu, supărat că ai întârziat, îți promiți că mâine le vei zâmbi disprețuitor și victorios celor cinci minute înșelătoare de dimineață. Până diseară însă te vei amesteca în alte câteva pâlcuri de câte cinci minute, iar până dimineață – la ora la care ar fi trebuit să fii gata de luptă, te vei fi lepădat deja de tine de trei ori. Sesizați vă rog motivul biblic, cât de la fix vine el în sprijinul tezei de azi: dimineață, când cântă cocoșul, în loc să te ridici cu demnitate și să-ți îndeplinești menirea, îl vei pune pe snooze. Încă cinci minute.
Și tot așa, cinci câte cinci, minutele ne fură pe noi de la noi înșine și de la tot ce-am putea face.
TweetAbonează-te ca să poți citi direct pe mail sau într-un reader articolele mele imediat ce apar. Apoi putem ține legătura pe Twitter sau pe Facebook.
Articole recente
- Despre deciziile bune09 May 2012
- 1 mai 200630 Apr 2012
- Din dilemele Chişinăului26 Apr 2012
- Într-un ceas20 Apr 2012
- Momentul Potrivit13 Apr 2012
- Neuronii mor05 Apr 2012
- Zmeiada spațială29 Mar 2012
- Ciocănești? Comuna Muzeu.27 Mar 2012
- De câte Nu-uri ai nevoie?27 Mar 2012
- Fericiri egal îndepărtate13 Mar 2012
Nu numai ca inteleg si aplic :), ma bucur enorm ca nu sunt singura in “supararea” pe imposibilitatea de a te opri din “inca cinci minute”. credeam ca sunt singura…
Eu nu-s deloc supărat, ci doar remarcam existența celor 5 minute. Cu alte cuvinte, mă deranjează foarte puțin. :)
ce se mai poate întâmpla în cinci minute.. poți face un bagaj incomplet pe care să-l înjuri când ai nevoie de izmene asortate, poți turna vinul dintr-o sticlă în capace de borcan (treizeci la număr dacă ești rapid și isteț), mai poți:
- căuta maimuța de purici
- desena un lucru ininteligibil pe care să-l păstrezi ceva timp cu drag în coșul de gunoi
- număra mașini (câte roșii câte albe, hai că ai făcut-o și nu o dată..)
- spurca un popă cu Audi A8 venit în piață după morcovi
- Și:
:)) Oare de ce-am văzut abia acum comentariul tău?
Eu pentru treaba cu mașinile am nevoie de mai mult timp, fiindcă le împart nu numai pe culori, ci și pe mărci.
După articolul ăsta şi după nenumărate serii de câte “încă 5 minute”, îţi pot spune “You’ve got mail!” So your work works, ca să fiu pleonastică şi anglicistică! Spor la târg! :)