Așează-te

Mi-ar plăcea să organizez o conferință a oamenilor dezorientați.

I-aș aduna mai întâi pe juniori. Tineri având între zero și zece direcții, dar nicidecum una singură. Tineri care iau decizii convinși că sunt definitive și apoi, când nu le mai place ceea ce fac, devin pentru totdeauna (~2 luni) depresivi.

Apoi i-aș aduna pe seniori (pe tinerii mai bătrâni adică). După ani întregi de zig-zaguri personale și profesionale, cu toții au tras concluzii foarte înțelepte despre viață. Doar că nu știu ce să facă cu ele. Seniorii au de obicei 30 plus minus 5 ani, deși există și unii care înfloresc mai devreme sau mult mai târziu (very early & very late bloomers, cum s-ar spune în Moldova). Ei vor să se oprească după stormingul din ultimii ani, având destule informații despre ei înșiși încât să-și poată face ordine în viață.

I-aș lăsa să stea de vorbă unii cu alții.

Juniorii să priceapă că schimbările majore de direcție din viața lor nu delimitează eșecuri, ci experiențe esențiale pentru mai târziu. Să înțeleagă că în viață poți lua o singura decizie definitivă. Și că, prin urmare, e normal să-și fi schimbat planurile în restul dăților.

Tinerii mai vârstnici să schimbe între ei concluziile pe care le-au tras până atunci, până când fiecare concluzie își găsește gazda perfectă. Să stea la taclale cu alții ca ei, sau mai tineri, și să se minuneze de ce pot face oamenii. Și-așa să se încarce de energie și de idei.

Și la final, i-aș invita pe toți să stea de vorbă cu alții, tineri sau nu, trecuți prin botezuri și prin înmormântări, altele decât ale lor. Și-așa, juniori și seniori, să-și dea seama că se iau mult prea în serios. Și să se așeze măcar o clipă.

Abonează-te ca să poți citi direct pe mail sau într-un reader articolele mele imediat ce apar. Apoi putem ține legătura pe Twitter sau pe Facebook.