Corporațiile față cu reacțiunea
Sigur ați aflat că săptămâna trecută mai mulți bloggeri clujeni s-au întâlnit cu Roșia Montană Gold Corporation pentru a încerca să lămurească misterele de la Roșia Montană.
Pentru mine întâlnirea a fost un prilej bun să mă conving definitiv că dezbaterea „Roșia” nu se va termina prea curând, dar și o șansă rară să-i văd pe „onlineri” implicați în altceva decât discuțiile lor cotidiene despre cât de puternic este internetul.
Acum câțiva ani am încercat, într-un concediu în Apuseni, să scotocesc situația de la Roșia Montană până ajung să o înțeleg. Am vizitat zona, minele, am stat de vorbă cu localnicii, cu RMGC-ul și cu opoziția. Mi-am dat seama atunci că discuția este de fapt una emoțională și politică deopotrivă, în timp de dezacordurile tehnice, puse mereu pe tapet, nu sunt de fapt decisive pentru dezbatere.
Nu ne putem dedica întreaga viață explorării acestei probleme: ar trebui să fim chimiști, arheologi, economiști, sociologi, acționari la RMGC și locuitori în Roșia, toate în același timp, ca să putem să afirmăm păreri bazate pe argumente de ordin tehnic. De aceea, opinia publică va decide în funcție de contextul în care discuțiile au loc, iar politicul – cel care ia până la urmă hotărârile de fapt, va lua în privința Roșiei numai decizii prin care nu-și pună țara întreagă în cap. Prin urmare lupta adevărată (între RMGC și opozanți) e rescrierea contextelor pentru fiecare dezbatere. Era mult mai greu ca dezbaterile să se termine bine pentru RMGC acum 10 ani, când la Roșia încă locuiau sute de familii. Acum e deja mai simplu pentru români să spună „Da” proiectului, iar peste încă 2-3 ani (când va fi de ajuns o singură cifră pentru a număra familiile din Roșia) va fi și mai simplu. Analog, cu cât Fân Fest-ul e mai reușit, cu atât mai greu le va fi românilor să spună „da” proiectului RMGC.
După o întâlnire cu reprezentanții RMGC, participanții pleacă, aproape fără excepție, mai convinși decât când au intrat. La fel se întâmplă, în general, și după o întâlnire cu opoziția. Suntem cu toții de acord că „e egal mc pătrat”, chiar dacă nu pricepem mai nimic din formula asta. De ce n-am accepta și faptul că barajul dinspre Abrud e impenetrabil sau fragil, în funcție de argumentele din sfera fizicii și a arhitecturii pe care ni le servesc unii sau alții?
Mai degrabă ne-ar fi util tuturora să înțelegem ce finaluri posibile are această dezbatere, care împlinește imediat 15 ani. Cătălin Hosu ne poate spune, cu siguranță, cum au evoluat discuțiile publice în cazul unor proiecte asemănătoare, derulate de marii jucători în minerit în alte părți ale globului. Am câștiga astfel perspectivă. Înțelegând cum au ajuns să fie luate în alte țări civilizate decizii de o asemenea anvergură (fie ele pro sau contra), ne-am doza cu toții mai bine eforturile și ne-am apropia mai rapid de finalizare. Altfel, orice discuție cu RMCG, care ne poate împinge înspre a fi pro, va fi măcar pe jumătate anulată de o intervenție similară a opozanților. Și invers. Vom rămâne prinși într-un „stânga unu, dreapta doi” de lungă durată, tradițional românesc.
M-am bucurat că am participat la întâlnirea de vinerea trecută și le mulțumesc celor de la The Practice pentru invitație. Au fost în sală 20-30 de bloggeri clujeni și cu mine. O scurtă prezentare din partea RMGC, bazată pe FAQ (întrebările frecvente), la începutul întâlnirii, urmată de întrebări ad-hoc ar fi făcut probabil discuțiile mai interesante. Și nici n-aș fi stat cu două degețele sus, ca la școală, vreme de jumătate de oră, fără să mai primesc șansa de a pune o întrebare, pentru că s-au luat, cu mici excepții, numai întrebările trimise dinainte pe mail de către participanți.
Cum era de așteptat, multe din aceste întrebări erau cele clasice, ale căror răspunsuri sunt prezentate de ani mulți pe site-urile RMCG-ului și ale opozanților. Alte întrebări sfruntau evidentul: voi ce doriți de fapt? voi chiar credeți că veți face tot ce promiteți? sincer? Am stabilit deja că internetul nu e rupt din rai, așa că nivelul de informare și înțelegere al audienței nu a fost neapărat o surpriză. Din punct de vedere al conținutului, al calității discuțiilor, întâlnirea propusă de RMGC ar fi arătat la fel și dacă avea în sală medici, fotbaliști, liceeni, pietoni sau corul armatei. Cu corul pădurarilor în sală lucrurile ar fi stat cu siguranță altfel.
Probabil că mulți dintre bloggeri participanți vor scrie „de bine” despre RMGC după această întâlnire. Măcar la nivelul „sunt mai convins decât eram înainte”. Și probabil că asta va mișca întrucâtva opinia publică, cititorii urmând să devină și ei mai deschiși față de proiect și, prin urmare, mai dispuși să spună „da”. Pentru mine însă întâlnirea n-a adus nimic bun în direcția scontată de organizatori. În schimb am cunoscut oameni interesanți și am băut o bere brună nemaipomenită.
Iar cititorului care a ajuns până la finalul articolului (bună, mamă!) îi voi spune și părerea mea despre proiectul RMGC la Roșia Montană. Pentru că sunt o fire romantică, mă gândesc la oamenii locului și nu-mi place proiectul RMGC. Mă întreb cum aș reacționa dacă la Darabani s-ar propune un asemenea proiect (și cred că în câțiva ani va fi cazul pentru că acolo e al doilea mare zăcământ de nisip din Europa). Pentru că sunt o fire antreprenorială, îmi place proiectul RMGC. Îmi place pentru că mișcă lucrurile (nu săriți, e o metaforă), pentru că propune ceva, pentru că aduce ceva acolo unde nimeni nu a adus de multă vreme nimic.
TweetAbonează-te ca să poți citi direct pe mail sau într-un reader articolele mele imediat ce apar. Apoi putem ține legătura pe Twitter sau pe Facebook.
Articole recente
- Despre deciziile bune09 May 2012
- 1 mai 200630 Apr 2012
- Din dilemele Chişinăului26 Apr 2012
- Într-un ceas20 Apr 2012
- Momentul Potrivit13 Apr 2012
- Neuronii mor05 Apr 2012
- Zmeiada spațială29 Mar 2012
- Ciocănești? Comuna Muzeu.27 Mar 2012
- De câte Nu-uri ai nevoie?27 Mar 2012
- Fericiri egal îndepărtate13 Mar 2012
Salut, redeschid un pic discutia si cred ca ar fi interesant sa mergi la ca sa ai subiect de un nou post si noi informatii:
Conferința internațională ROŞIA MONTANĂ ÎN ISTORIA UNIVERSALĂ Cluj-Napoca, 11-12 Noiembrie 2011, UBB, Aula Magna
Eu o sa merg sa ma informez mai bine si apoi poate revin cu o parere informata sa nu ma fac de ras ca zic niste ineptii.
http://news.ubbcluj.ro/noutati/conferinta-internationala-rosia-montana-in-istoria-universala/
Eu cred ca deja am spus “da” RMGC-ului, inconstient, e edevarat, cand am cerut in cor “sa vina ajutorul de la straini”, sa ne dea FMIu si UEu si CE. Ei ne-au bagat pe gat “ajutoare”-chipurile, si noi am luat. Cu bucurie. Va curge ceva apa pe Dunare pana vom reusi sa rambursam cashu de “enspe” mii de miliarde de euroi. Si pana una alta se mai trimit cateva trupe sa lupte in toate razboirile lumii, “exclusiv” din “spirit de solidaritate”, se mai face o chestie la Rosia etc, ca asa o fi fost scris in stelele vreunui dirijor, ca e nevoie de resurse din Ro pentru a detine puterea absoluta. Cred ca e doar o chestiune de timp pana se mai forteaza niste “aspecte” care vor face “da”-ul oficial.
Suna asa de parca am fost deja infranti si in cazul asta, fara sa stim inca, si la pamant. Suna de parca am prefera sa ramanem asa la pamant si departe de actiune… dar a zis Dan Puric o vorba, preluata de la un batran, care mi-a placut: “totu-i la pamant, dar numai Dumnezeu stie ce poate renaste din pamantul asta”. Asa ca as vrea sa am o surpriza maxima si chiar daca am zis un “da” inconstient, sa ne razgandim in cor (si nu doar in acest caz, ci asa in general), si sa spunem un “nu” constient, urmat de fapte, si daca nu stim cum, macar din impuls.
Greu cu proactivitatea într-o țară care timp de 2000 de ani a fost reactivă, și-asta numai din când în când. După 2000 de ani de pârjolit câmpiile în fața invadatorilor e greu să devenim, brusc, buni administratori.
Imi pare rau,
Se vede ca nu ai citit inainte despre proiect pentru simplul motiv ca nu e facut public. Nu ma intereseaza ce-au afisat ei pe site-ul ala, ci cel semnat cu statul roman. ALA NU EXISTA. Iar cele mai importante intrebari nu s-au pus. S-au pus doar alea de PR. Pacat ca nu exista si o deontologie a blogging-ului profesionist, sa zic asa. Trebuia sa intrebati dupa cati ani trebuie inlocuita pelicula de pe fundul lacului urias de decantare, aflat in amonte la cca 20 km de Abrud, oras care dupa niste ani SIGUR va vedea consecintele. Apoi trebuia sa intrebati daca acopera lacul cu o pelicula (plasa) pentru a stopa evaporarea (la fel de nociva) precum si otravirea pasarilor. Apoi trebuia sa intrebati CE SE INTAMPLA IN CAZ DE CUTREMUR…Apoi trebuia sa intrebati ce experienta are RMGC in exploatarea aurului, avand in vedere ca NU ARE DELOC. Apoi trebuia sa intrebati de ce toate organismele stiintifice le-au respins proiectul ca fiind science-fiction. Apoi trebuia sa intrebati CATE CAMIOANE vor lucra non-stop. Apoi trebuia sa intrebati de ce cercetarile oficiale arata ca acolo cantitatea de aur existenta e distribuita pe o suprafata foarte mare ceea ce inseamna ca in conditii normale aceasta ar fi o EXPLOATARE INEFICIENTA. Etc, etc…bai, baieti, daca nu stiti ce sa intrebati, de ce va bagati ca musca-n lapte, mai, nene? Voi nu pricepeti magnitudinea proiectului. Pana si statele nationale din regiune sunt impotriva proiectului, ca sa nu mai zic Academia Romana si GREENPEACE, de care tu esti atat de mandru dupa ce-ai dat 2 euro ca sa ai justificare sa scrii porcaria asta…Ti-as zice sa-ti fie rusine, dar e prea putin.
Dragoș, vreau să cred că nu ai citit articolul meu. Pentru că dacă l-ai citit și ăsta e comentariul tău, ceva e în mare neregulă cu tine.
@dragosmonte: opinia Academiei Române, care totuși, nu cred că doar se bagă în seamă:
http://www.acad.ro/rosia_montana/pag_rm06_decl0227.htm
http://www.acad.ro/rosia_montana/pag_rm04_decl.htm
Alex, foarte interesante documentele, nu le văzusem. Le-am citit în diagonală, voi reveni la ele diseară.
Sunt curios dacă RMGC au dat un răspuns la declarația Academiei.
Ce va face RMGC la Rosia va fi mult mai putin distrugator decat ce s-a facut pana acum, iar efortul ONG-urilor este un efort de bagare in seama si atragere de fonduri+simpatie si nu efortul de a ‘salva’ un sat care nu mai are nimic de pierdut si care va fi salvat prin investitii si nu prin festivaluri de alcoolizare a minorilor pe dealuri.
Se prea poate. Dacă proiectul de care amintești la finalul comentariului nu e destinat exclusiv minorilor, eu totuși parcă aș merge și la un Fân Fest. :)
mai las-o moarta cu salvarea satului. orice alta investitie in zona a fost blocata tocmai pentru a face din exploatarea aurului de catre gold corp singura solutie viabila pentru zona.
In satul ala nu stiu cati oameni sunt, dar in romania sunt 22 milioane de oameni care nu merita sa fie otraviti pentru ca sa aiba de munca 1000 de oameni din rosia montana.
Repet, solutii pentru dezvoltarea zonei sunt numai ca nu se vrea, orice initiativa este blocata.
Dacă vrei să discutăm pe acest blog te rog să-ți spui numele, să vorbești cuviincios și să aduci argumente concrete. Altfel intervenția ta nu înseamnă nimic.