Despre monarhie și sentimentul normalității

Pe când aveam paisprezece ani și mă pregăteam să plec din casa părinților mei la școli care mai de care mai înalte, în Darabani se așternuse forfota. Orașul, cel mai nordic al țării și cel mai mic de pe fața pământului, se pregătea de vizita Familiei Regale a României.

Povestea întreagă am spus-o aici, unde găsiți și un film al vizitei. Vă rog să aruncați o privire și apoi să reveniți.

De la paisprezece ani, prin urmare, am dus cu mine amintirea acelei întâlniri și atmosfera din ’97. Sentimentul de bine, de plăcută normalitate pe care l-am trăit atunci aveam să-l recunosc peste alți paisprezece ani, când Regele și-a rostit discursul aniversar în fața Parlamentului. Au fost cu acea ocazie câteva personaje care au boicotat evenimentul, încercând să arate că ar fi nepăsătoare. Toți ceilalți însă, aflați la putere sau în opoziție, parlamentari sau nu, presă sau opinie publică, au reacționat la unison, blamându-i pe micii rebeli și ridicându-se în picioare, practic sau metaforic, în fața Regelui, a bunului simț și a demnității sale.

Cam asta e, pe scurt, treaba cu monarhia. Te ridici în picioare în fața ei și dacă ești pro și dacă ești neutru și, în majoritatea cazurilor, chiar dacă nu o aprobi. Te ridici în picioare, uneori mirat, alteori admirativ, dar întotdeauna cu profundă naturalețe în fața felul ei simplu și curat de a pune problema. În fața capacității ei parcă infinite de a rezista tentațiilor moderne ale bălăcăritului în public, ale injuriilor și conflictelor grosolane, ale cuvintelor nepotrivite și ale preocupărilor neesențiale.

Pe mine ideea de monarhie mă face să fiu încrezător în capacitatea noastră de a fi mai demni și mai cumpătați. De a fi nu mai inteligenți sau dintr-o dată mai bogați, ci puțin mai curați. În fața unor modele noi, oferite de instituția monarhică, românii ar realiza că pot mai mult.

Poate că o să revin cu o serie de articole legate de beneficiile monarhiei și de justețea ideii de restaurație a ei în România. Până atunci vă las cu un schimb interesant de idei pe aceste teme între Mihnea Măruță, acum la Ora de Cluj, și Cristian Ghinea de la Dilema Veche. Discuția întreagă, aici.

Abonează-te ca să poți citi direct pe mail sau într-un reader articolele mele imediat ce apar. Apoi putem ține legătura pe Twitter sau pe Facebook.