Greu de ales, ușor de dus

Să-ți cumperi o haină nouă nu e simplu. Găsești una care corespunde întrucâtva așteptărilor vagi cu care ai pornit la cumpărături, o întorci pe toate părțile, o îmbraci, te privești în oglindă, ceri câteva păreri și mergi mai departe. N-aveai o idee clară despre haina pe care o cauți, dar știai exact cum vrei să arăți purtând-o. Fără s-o poți întotdeauna spune în cuvinte, știi mereu de ce unele haine nu ți se potrivesc. Le respingi, una câte una, până nu mai ai de unde alege. Și-atunci, privind compromisul drept în ochi, accepți una dintre variante, rămânându-ți numai să te convingi că de fapt nu e chiar așa de rea.

Alteori ai norocul să te întâlnești exact cu haina de care aveai nevoie. Hotărăști pe loc că va fi a ta. Dar în nanosecunda aceea a deciziei în mintea ta se derulează o mulțime de diapozitive. Te vezi purtându-ți haina o pe o stradă care-ți place, îți imaginezi cum de sub mâneca ei iese mâna ta ca să o strângă pe a altuia, te gândești la cum veți arăta mergând grăbiți spre vreo cafenea, vizualizezi buzunarul în care-ți vei pune portofelul și pe cel care-ți va ține telefonul aproape de corp, ca să-l simți și când e pus pe vibrații.

Să-ți cumperi o haină nouă nu e simplu. Să o porți însă devine repede de tot o banalitate.

Nu trece mult și ajungi să o porți ca și cum nu ți-ar fi haină, ci piele. Coajă pentru copac, plic pentru scrisoare. Cu gândurile pe care le-ai avut până să ți-o cumperi nu te mai întâlnești nici dac-ai ales-o din prima și nici dac-ai făcut-o numai pe jumătate convins. Să porți o haină e mult mai simplu decât să decizi că o vei purta.

La fel ne obișnuim cu tot ce ni se întâmplă în viață. Și cu cele rele, pentru care ne consolează gândul că nimănui nu-i e dat mai mult decât poate duce, și cu cele bune, care se termină mereu pe neașteptate. Le acceptăm cu greu, ca pe orice schimbare, apoi ne îmbrăcăm în ele până uităm că Ele nu sunt Noi. Și le purtăm pe umeri ani la rând până se rod la coate, până nu ne mai țin de cald, până se demodează și nu ne mai putem afișa cu ele în public.

Și-atunci vrem o nouă schimbare. Vrem o haină nouă, despre care nu știm decât vag cum am vrea să arate. Vrem o nouă haină greu de găsit, dar, în definitiv, extrem de ușor de purtat.

Abonează-te ca să poți citi direct pe mail sau într-un reader articolele mele imediat ce apar. Apoi putem ține legătura pe Twitter sau pe Facebook.