Căsătorie şi copii în contextul pieţelor emergente

Mă însor.
Mai mulţi prieteni apropiaţi se gândesc să aibă în curând copii. Alţii nici nu vor să audă despre aşa ceva.

Râdeam cu Rada că, având atâţia potenţiali participanţi la nunta noastră care provin din mediul de afaceri, am putea să capitalizăm pe asta şi să organizăm acolo un mic seminar de networking sau să aducem un key note speaker să vorbească despre o temă de interes. De exemplu “Căsătoria şi copiii în contextul pieţelor emergente”.

Dacă eşti printre cei care au remarcat că Laptopiseţul e din nou activ, îţi împărtăşesc mai jos posibilul discurs al key note speakerului.

“Mă bucur că această nuntă are loc într-o Românie europeană. Aderarea recentă la UE a însemnat o deschidere fără precedent, inclusiv pe piaţa de miri şi mirese şi sunt cu atât mai mândru, prin urmare, că aceşti doi tineri şi-au ales, din multitudinea de posibilităţi de diferite naţionalităţi şi culturi, câte un român. Aceasta spune multe despre calitatea produselor de pe piaţa locală şi îmi dă încredere că tradiţiile noastre de veacuri pot fi transformate în produse competitive pe piaţa globală.

Astăzi, când viaţa, în toate aspectele ei, are viteze ameţitoare, a integra valorile tradiţionale în viaţa socială s-a transformat, dintr-o necesitate, într-o mare virtute. Între aceste valori există unele care, cu precădere, sunt tot mai greu de încadrat în peisajul concurenţei acerbe şi a boom-urilor pieţelor imobiliare, petroliere şi, mai ales, financiare.

Patriotismul de exemplu. Sau pasiunea pentru istoria locală. Sau familia.

A iubi e întotdeauna posibil. Dragostea e fără vârstă şi fără context, gata oricând să schimbe priorităţile în viaţa oricăruia dintre noi. Căsătoria în schimb e o altă poveste. În unele culturi e un lucru esenţial pentru succesul în viaţă. În altele e o faptă de maximă curăţenie a sufletului şi de o frumuseţe copleşitoare. Ţara, regiunea, oraşul, prietenii, familia, toate acestea decid din care cultură faci parte.

În acest fel, unii se căsătoresc pentru că lumea se aşteaptă ca ei să se căsătorească, iar alţii pentru că aceasta e cea mai intensă dorinţă pe care o au în acel moment. E la fel cum, în afaceri, unii îşi fac strategia în funcţie de piaţă, iar alţii în funcţie de propriile aspiraţii. Iar, dacă în afaceri, e de cele mai multe ori mai bine să ţii cont de amândouă, poate că unii oameni fac la fel şi în viaţa personală. Alţii în schimb, şi în afaceri şi în viaţă, au certitudinea că, dacă ţin cont mereu de principiile şi aspiraţiile lor, până la urmă vor găsi “nişa” aducătoare de succes.

În privinţa copiilor lucrurile sunt asemănătoare. Uneori îi vrei cu tot dinadinsul, alteori îi accepţi şi alteori sunt total nepotriviţi. Din păcate însă, mintea noastră economicizată ne-a învăţat să calculăm riscurile mai bine decât ne-a învăţat să evaluăm câştigul, aşa că, pentru mulţi, e mai simplu să prevezi la câte lucruri te poate încurca un copil decât câte bucurii îţi poate aduce.

Şi, ca-n “Idiocracy”, numărul copiilor din părinţi calculaţi scade mereu faţă de cel din părinţi care nu-şi planifică viaţa secundă cu secundă. Copiii acestora din urmă probabil că vor face şi ei foarte mulţi, şi foarte repede, copii.

Habar n-am ce-nseamnă să ai copii, dar cele mai recente studii spun că ei sunt un cost fix şi dinainte determinabil. Ceea ce nu se poate spune despre cât de fericit vei fi când îi ai. Prin urmare e foarte greu în zilele noastre să decizi când se termină viaţa ta şi când începe a familiei tale. E cu atât mai greu cu cât problema în sine e una falsă (experienţa a arătat că oamenii continuă să trăiască şi după ce se căsătoresc, şi după ce devin părinţi).

În nebunia de produse, pieţe, mesaje, reclame, funcţii, obiective şi rezultate, succesul e azi o îmbinare între acceptul celor apropiaţi, fericirea personală şi timpul pe care îl mai ai la dispoziţie.

Cei care au o familie până la 25 de ani nu sunt automat “oameni realizaţi”, aşa cum nici cei care au atins milionul sau o funcţie de conducere până la 30 de ani. Realizaţi nu sunt nici cei care ştiu 5 limbi străine, nici cei care au văzut lumea, nici cei care apar în ziare.

Realizaţi sunt cei care se distrează sincer.

Distracţie plăcută!”