Băieţii jucau mingea, fetele stăteau de vorbă şi se uitau după flăcăi. Şi ăştia mai bătrâni mâncau cucoşi, adică floricele, cum se zice-acum. Şi unul, mai bătrân, zice: „Fata moşului, într-o zi, uliţele-o să fie pline de maşini cum îs acum de oameni. Şi-ntr-o zi, maşinile o să umble ca ciorile, prin ceruri.”

Era înainte de primul război mare. Spune maică, de unde ştia moşul că aşa o să fie? Şi uite c-o avut dreptate.

Ascultaţi-mă pe mine. Nu staţi, nu aşteptaţi să vă fie bine, să aveţi de toate, să fiţi bogaţi. Anii trec repede şi tu te duci cu ei, ş-atunci tu nu laşi în urmă nimic decât copilaşii tăi. Faceţi copii maică, nu vă gândiţi că sunteţi săraci şi că vi-i greu. Faceţi copii cât sunteţi tineri. Lăsaţi-i să crească pe lângă voi, că ei cresc, cresc şi dacă nu-s bogaţi.

Şi, când ajungi la bătrâneţe, ei o să fie mari şi o să fie singura voastră bucurie. Şi-o să vă multumească pentru că i-aţi îngrijit şi o să vă crească sufletul privind la ei.

Să faceţi copii şi să fiţi sănătoşi!

Asta le-a strigat bătrâna, aranjându-şi sacoşele, în timp ce maşina o lăsa în urmă. A insistat să le dea 1 leu, „fiindcă banii greu se fac”, dar amândoi au refuzat-o politicos. Pe când erau studenţi îşi promiseseră că, atunci când vor avea maşina lor, o să ia mereu autostopişti, fără să le accepte banii.

]]> http://www.laptopisetul.ro/2009/02/amintiri-de-pe-drum/feed/ 1