Antreprenoriatul nu a fost însă pentru mine o fugă. Nu am ales calea asta fiindcă m-am ferit să lucrez pentru cineva sau pentru că mi-ar fi părut în vreun fel mai ușoară. Sunt antreprenor pentru că eu cred în puterea și în responsabilitatea noastră de a face România mai bună. Sunt antreprenor, așa că îmi pasă.

Am ajuns în 2012 să fiu un antreprenor dintr-un oraș fără primar, într-o țară fără prim-ministru. Existența acestei realități certifică de una singură faptul că ei, cei care au fost primari și miniștri, fac ceva greșit.

Domnule viitor primar al Clujului și domnule viitor premier al României, iată care sunt lucrurile de bază pe care le-ați putea învăța de la mine. Și, în general și cu atât mai mult, de la antreprenorii de bună credință care au făcut încă și mai multe lucruri pentru comunitățile lor decât am făcut eu pentru a mea.

1. Adăugați. Statul Român încearcă să-și rezolve problemele financiare cu precădere tăind de undeva. Un antreprenor știe că scăderea cheltuielilor îi poate aduce, în cel mai bun caz, supraviețuirea. Niciodată succesul. Un antreprenor știe că o întreprindere sustenabilă e una care creează, care adaugă, care produce. Un antreprenor înțelege că proactivitatea e singura șansă pentru performanță, în timp ce reactivitatea este garanția mediocrității, din nou în cel mai bun dintre cazuri.
2. Rezistați-vă. Când creezi ceva semnificativ ai întotdeauna în față un capital frumos de manevră. Uneori în cash, alteori în promisiuni. Neavând decât arareori puterea să folosească acest capital în scopurile lui inițiale, Statul Român își fură singur căciula. E ca un antreprenor slab de înger care-și lasă prietenii să-i fie furnizori de servicii mediocre numai pentru că le iese și lor ceva. E ca un antreprenor egoist, care se repede să-și cumpere o mașină scumpă din banii firmei fără să-și dea seama ca prețul mașinii sale e firma în sine. Acest om nu va prinde ușor un al doilea mandat de antreprenor așa cum acest Stat nu va putea prinde prea curând încrederea românilor pentru două mandate consecutive.

În alte privințe și Statul, ca și antreprenorii, învață din experiență. Greșelile sunt firești și, la fel de firesc, vor fi taxate de opinia publică la momentul potrivit. Dar să nu înțelegi principiul fundamental al adăugării de valoare și nici pe cel al urmării până la capăt a interesului propriu înseamnă, indiscutabil, faliment.

Dacă aș avea în Cluj un Primar Adevărat și în România un Premier Adevărat, aș putea să-mi aduc încă o și mai mare contribuție la ridicarea acestui oraș și a acestei țări. Dar pentru că n-am, rămân un simplu antreprenor, unul dintre cei mulți care s-ar mulțumi cu un Stat Român care să nu-i mai încurce.

Vineri, 9 decembrie

Începe Festivalul Mozart. În deschidere, orchestra simfonică a Filarmonicii Transilvania (Casa Studenților, de la ora 19:00). Festivalul se desfășoară în perioada 9-16 decembrie. Mai multe aici.

Sâmbătă, 10 decembrie

Sanda Manu regizează spectacolul „Vocea Umană”, care o aduce la Cluj pe Oana Pellea. Spectacolul este organizat de Inspire Center și are loc la Teatrul Național. Biletele se găsesc la Agenția Teatrală.

La inițiativa mentalistului Cristian Gog și a bloggerilor clujeni, Casa Studenților găzduiește Magic Show, un eveniment din cadrul campaniei Nepoți de Crăciun.  Pe scenă vor performa câțiva dintre cei mai importanți iluzioniști și magicieni ai țării.

A doua ediție a TEDxEroilor are loc la Cinema Victoria, având tema Pay it forward. Printre vorbitori, Vasile Dâncu.

Duminică, 11 decembrie

Traviata, la Opera Națională din Cluj, cu participarea sopranei Ioana Iordăchescu de la Opera din București.

Luni, 12 decembrie

Johann Strauss Ensemble vine din nou la Cluj cu spectacolul de sărbători „Strauss Forever”. Biletele se găsesc la Casa Studenților, care și găzduiește evenimentul.

Din nou pe scena Teatrului Național din Cluj, „Egoistul” cu Radu Beligan.

Marți, 13 decembrie

Ștefan Hrușcă ajunge din nou la Cluj cu spectacolul său de colinde. Evenimentul are loc la Casa Studenților, de unde se pot procura și biletele.

Biserica Reformată din strada Kogălniceanu găzduiește concertul de Crăciun susținut de Hohenlohe Brass Quintett, care cuprinde piese celebre, din Renaștere până în zilele noastre, adaptate pentru suflători la instrumente de alamă. Intrarea e liberă.

Ioan Bocșa și Ansamblul „Icoane” ne așteaptă la Sala Mare a Teatrului Național din Cluj pentru „Praguri”, un concert de iarnă care combină colindele cu alte elemente folclorice românești. Spectacolul se reia în 20 decembrie, tot la Teatrul Național.

Miercuri, 14 decembrie

Pe scena Operei din Cluj are loc spectacolul „Valsul în Viena lui Strauss”, cu participarea Orchestrei și a Ansamblului de Balet ale Operei clujene.

Laurian Oniga ne aduce o nouă versiune a piesei lui Caragiale „Conul Leonida față cu reacțiunea”, la Sala Euphorion a Teatrului Național din Cluj.

Social Media Summit vine din nou la Cluj. Printre vorbitorii propuși de Revista BIZ la această a doua ediție a evenimentului se numără și Mihaela Nicola (CEO, The Group) și Grant McKenzie (VP Marketing, Ursus).

Joi, 15 decembrie

După succesul primei reprezentații, cafeneaua clujeană Insomnia găzduiește din nou performance-ul „Urletul”, scris de Allen Ginsberg, cu Ionuț Caras și Vasile Gherghel pe scenă. Conform organizatorilor, spectacolul va avea loc într-una din zilele de 15, 16, 17 sau 18 decembrie.

Duminică, 18 decembrie

70 de artiști (coriști și instrumentiști) în însoțesc pe Tudor Gheorghe pe scena Casei Studenților din Cluj, în spectacolul „Degeaba”. Biletele se găsesc la Casa Studenților și costă 85 de lei de persoană.

Vineri, 23 decembrie

Eastern Royal Orchestra din Sankt Petersburg vine pe scena Operei din Cluj cu spectacolul „Regal vienez”. Printre vedetele serii se vor număra Marina Raddis, prim-solistă a Operei din Chișinău, și acordeonistul Evgheni Nagruzza.

Orarul oficial de vizitare e un coșmar: de luni până vineri până la 16:00, joia până la 18:00, închis în week-end. Din fericire, cei doi responsabili ai muzeului sunt însă destul de amabili încât să accepte programări pentru vizite speciale. Așa că, dacă doriți să vedeți muzeul, trebuie să strângeți un grup de vreo zece prieteni și apoi să sunați la numărul 0264 597 677 pentru a programa o vizită la cerere.

Până una alta, am strâns câteva fapte interesante din istoria farmaciei. Ele ne vor ajuta să înțelegem mai bine de ce muzeul tematic din Cluj e un edificiu care merită mai multă atenție din partea noastră.

Deși știința farmaciei datează din antichitate, prima farmacie publică apare abia în anul 734, în Bagdad (Irak). Prima farmacie atestată documentar în Europa a fost deschisă în 1241 și se află în Trier (Germania). Despre farmacia din biserica Santa Maria Novella (Florența) se spune că ar fi chiar mai veche (fondată în 1221), dar nu există dovezi general acceptate în acest sens.

Capitala Estoniei, Tallinn, găzduiește o farmacie deschisă în 1422, care funcționează și azi în aceeași clădire din piața vechii primării. Chiar am avut șansa să o văd, acum nu mai mult de două-trei săptămâni.  Despre această farmacie se spune că ar fi cea mai veche încă funcțională din Europa. Același lucru se spune însă și despre o farmacie din Dubrovnik (Croația), deschisă, pare-se, din 1317.

În România prima farmacie apare la Sibiu în 1494. Apoi se deschid farmacii în Brașov, Bistrița și Făgăraș. În 1573 vine și rândul Clujului să beneficieze de prima sa farmacie, înființată chiar în clădirea care găzduiește azi Muzeul Farmaciei. Până în secolul XVII farmacia a fost administrată de autorități, apoi închiriată farmacistului Tobias Mauksch. Farmacia a trecut apoi în proprietatea familiei Hintz și a funcționat, exact în aceeași locație, până în 1949, sub numele de Sfântul Gheorghe. 5 ani mai târziu spațiul a fost reamenajat ca muzeu.

Să vedem cine și cum a fructificat potențialul cultural și turistic al acestor farmacii.

Despre prima farmacie atestată în lume, cea din Bagdad, n-am reușit să aflu mare lucru. E drept, nici nu mă așteptam.

În Europa lucrurile stau însă altfel. În dreapta avem farmacia-muzeu din Trier, cel mai vechi oraș al Germaniei. Despre această farmacie se spune că ar fi cea mai veche din Europa. Principalii pretendenți la același titlu, florentinii, au transformat vechea farmacie într-un muzeu de parfumuri, azi printre cele mai vizitate magazine de suveniruri din Florența. În Dubrovnik, vechea farmacie din Mănăstirea Franciscană funcționează și astăzi și e unul din reperurile turistice ale orașului. În Estonia, cealaltă „cea mai veche farmacie încă funcțională din Europa” e printre primele lucruri peste care dai în centrul vechi și, întotdeauna, printre primele povești pe care le auzi despre clădirile istorice din zonă.

Fără multă bătaie de cap am găsit și alte farmacii cu vechime, bine întrebuințate astăzi în scopuri turistice.

Primei farmacii atestate în România, cea de la Sibiu, îi sunt astăzi dedicate două colecții, ambele ținând de Muzeul Brukenthal. Prima dintre ele poartă chiar numele de „Muzeul de Istorie a Farmaciei” și este adăpostită de vechea clădire a farmaciei „La Ursul Negru”. „La Ursul Negru” nu este însă prima farmacie din Sibiu, ci numai a treia din localitate din punct de vedere cronologic (datează de la 1600). A doua colecție sibiană aparține tot Muzeului Brukenthal și este constituită exclusiv din obiectele rămase în depozite după ce cele mai valoroase exponate au fost distribuite muzeelor de istorie a farmaciei din Cluj și Sibiu.

Următoarele cele mai importante colecții de profil din România se găsesc la București și Craiova, fără a se apropia însă de statutul de muzeu.

Ce avem la Cluj:

• cel mai important Muzeu de Istorie a Farmaciei din România (primul înființat în țară, construit în jurul colecțiilor Muzeului Brukenthal și al donației profesorului Iuliu Orient);
• peste 3000 de exponate datate începând cu secolul al XVI-lea;
• un muzeu găzduit în clădirea originală a primei farmacii din Cluj, atestată în 1573 (singura colecție de acest fel amenajată în spațiul original);
• singurul muzeu de profil din țară amenajat într-un spațiu în permanență legat de activitatea farmaceutică (cu excepția celor 5 ani dintre închiderea farmaciei și fondarea muzeului);
• un Muzeu de Istorie a Farmaciei care urmează a fi închis dacă autoritățile locale sau județene nu aleg să îi schimbe soarta cât mai curând (clădirea e în curs de retrocedare);
• un Muzeu al Istoriei Farmaciei pe care 99% dintre rezindenții clujeni nu l-au vizitat niciodată.

Andrei ne va spune cu siguranță mai multe despre istoria locului și despre situația sa actuală. Și alți clujeni vor scrie despre ce-au văzut la aici. Două articole interesante despre acest muzeu găsiți aici și aici. Iar aici un portret al lui Radu Crișan, ghidul Muzeul de Istorie a Farmaciei de la Cluj și singurul clujean menționat în Lonely Planet.

Eu îl voi vizita din nou, împreună cu câțiva prieteni, marțea viitoare (25 octombrie) de la ora 18:30. Vă invit să veniți și voi, odată cu noi sau organizați în alte grupuri, și să povestiți și altora despre vizita voastră. Nu numai că le-ați face un bine recomandându-le să îl vadă, dar ați și putea, în felul ăsta, da o mână de ajutor la ceea ce ar putea înseamna, peste câteva zeci de ani, Muzeul de Istorie a Farmaciei din Cluj.

Prețul unui bilet este de 5 lei. Dacă doriți să vizitați muzeul odată cu mine marțea viitoare (25 octombrie), dați-mi un telefon, un email sau un comentariu. Dacă doriți să adunați un grup și să mergeți împreună la Muzeul Farmaciei, programați-vă la 0264 597 677.

Scris mai târziu: 

Pe aceeași temă au mai scris: Andrei Aroneţ, Groparu, TVDeCe, Daniel Rus, Dragoş Mone, Mironeasca, Zaineasca, Psaico, Sigina  și Robintel.

Muzeul Farmaciei are pagină de Facebook.

Tot în copilărie am găsit pe biroul din bibliotecă câteva pagini cu poezii. Le-am citit și nu mi-am ascuns niciun moment nemulțumirea. V-am mai povestit.

[...] erau un fel de poezii, dar foarte ciudate. Fiecare poezie avea trei strofe, nu existau puncte și nici virgule, iar versurile începeau fiecare cu literă mică. Am emis o judecată (vă amintiți, în biblioteca tatei am simțit mereu nevoia să fiu un om serios): „Nu-mi plac versurile astea. Sunt pline de greșeli de punctuație și nici măcar nu rimează. Cine le-a scris?”. „Eu le-am scris”, mi-a spus tata. „Se numesc versuri albe.” Atunci și așa am pătruns și eu în era poeziei contemporane.

Ce nu v-am spus e că, întâmplător, tata nu a mai publicat apoi nicio carte în următorii 12 ani. Critica mea se pare că l-a demobilizat.

Peste ani versurile s-au adunat. Și tot fără rimă și cu prea puține semne de punctuație în continuare. De curând, s-a întâmplat ca cele mai recente manuscrise ale tatei să fie publicate de două edituri clujene (Limes și Dacia XXI), în aceeași vară. Lansarea celor două cărți va avea loc mâine la Cluj, în Bastionul Croitorilor.

Pentru că am cunoscut destui iubitori de poezie pe internet, am rezervat trei locuri la evenimentul de mâine pentru aceia care ar dori să ia parte la el. La lansare vor participa 40 de oameni din lumea literară clujeană, reprezentanți mass-media și iubitori de poezie.

Totul se întâmplă într-o oră, o oră și jumătate, începând cu ora 13:00. Poetul clujean Mircea Petean și Sandra Cibicenco, reprezentanta editurii Dacia XXI, vor face scurte prezentări ale celor două cărți lansate mâine. În încheiere, tata va spune și el câteva cuvinte și va citi câteva poeme. Pentru final avem și un vin din Moldova, care merge numai bine cu poezia.

Cei interesați să participe la evenimentul de mâine sunt rugați să-mi scrie un mail sau să-mi lase un comentariu.

A trecut TIFF-ul și ne-am așezat la loc. Și noi și mă tem că și clădirile, străzile și cinematografele. Am rămas însă cu poveștile și cu întrebările de la TIFF, am rămas cu încrederea că miracolele se pot încă întâmpla și pe strada noastră. Pentru că e miraculos în ce s-a transformat TIFF-ul în acești 10 ani.

În plus, eu rămas și cu câteva restanțe. Mi-am propus să scriu despre toate filmele pe care le văd la TIFF. N-am reușit, nici pe departe, și nici nu-mi mai propun. Dar trebuie să vă spun despre două dintre filmele pe care le-am văzut duminică, în ultima zi de festival.

Vulcanul a luat premiul pentru regie la TIFF. Știam asta când am intrat în sală și n-am avut nevoie de o oră și treizeci și opt de minute, cât durează filmul, ca să înțeleg de ce. Ați băgat, cred, de seamă că eu nu fac tocmai critică de film, așa că și de data asta vreau numai să pasez mai departe întrebarea nerostită a filmului: când e totuși prea târziu? De cât timp mai avem nevoie ca să ne-adunăm ființa din cotloanele în care s-a ascuns și să luăm, cu mintea și sufletul laolaltă, deciziile de care avem evident nevoie. Filmul m-a făcut să mă întreb, și îți va face și ție același lucru, dacă nu cumva, având soarele în ochi, sunt incapabil să văd cum las timpul să se scurgă pe lângă mine.

Să vedeți Vulcanul, neapărat. Și să faceți la fel cu Dacă bobul nu moare, cel mai balcanic film din câte s-au făcut vreodată. Un prieten m-a trimis, fără drept la replică, să văd filmul ăsta. „E o combinație între Kusturita și Asfalt Tango”, mi-a spus. Românii și sârbii vorbesc, fiecare pe limba lui. Se întâlnesc în mituri și în simboluri și își retrăiesc fiecare poveștile dintotdeauna: supraviețuirea, războiul, credința, iubirea. Filmul m-a întrebat „ce-ai face dacă?”, dar mai ales m-a întrebat dacă nu cumva voi ajunge exact în locul spre care privesc.

De la Cluj TIFF-ul a plecat apoi către Sibiu și București. Promite însă să ne stea prin preajmă tot anul, în toată țara (avem ocazia să vedem la Cinema Victoria filmele pe care le-am ratat la festival). Va veni din nou, în 2012, să ne ridice în picioare.

Să-i mulțumim lui Tudor Giurgiu pentru nebunia de acum 10 ani, când a visat la TIFF-ul de azi. Și mai ales pentru nebunia de acum, când trebuie să lupte cu un oraș întreg ca să-l convingă să-și accepte emblema culturală cu care toți vor să se laude, dar, dacă s-ar putea, fără să trebuiască să iasă din casă.

Cu alte cuvinte, numai de la Cluj și dintr-o singură facultate vor pleca în 2014 încă 3300 de economiști, tineri specialiști pe care România se va baza în viitor. Ei vor fi băgat până atunci în buzunarele FSEGA cel puțin 20.250.000 lei, adică 5 milioane de euro. „Educația” mai aduce însă și alte venituri directe facultății. De exemplu taxa pentru examenele restante este de 41 de lei pentru fiecare credit, adică de cel puțin 200 de lei pentru fiecare examen restant. Dincolo de plățile aferente admiterii și școlarizării, facultatea clujeană vine cu o ofertă generoasă și personalizabilă, care numără alte 62 de taxe.

Am fost admis la ISE-ul din Cluj în 2002. Îmi depusesem dosarul plin de speranță, la 500 de km departe de casă, pentru că eram dezamăgit de renumele de atunci al facultății de economie de la Iași. Însă în secunda în care m-am văzut pe lista viitorilor studenți economiști de la Cluj am avut și prima străfulgerare cum că nu luasem totuși o decizie bună: am realizat că am nu 50, nu 100, nu 1000, ci 6000 de colegi. 6000 de studenți în anul I la economie. Numai în Cluj și într-o singură facultate.

M-am apucat însă de treabă. Venisem să fiu un student eminent și intenționam să mă comport ca atare. Am terminat primul semestru între cei mai buni dintre cei 6000, fiind recompensat pentru asta cu o bursă. Din semestrul doi nu m-am mai dus NICIODATĂ la facultate. M-am prezentat însă la examene, reușind în felul ăsta, fără bătaie de cap, să ajung în anul 4. Atunci am renunțat cu totul la facultate, alegând să mă dedic antreprenoriatului.

Am fost student la Informatică Economică. În engleză specializarea mea se numea IT Applied to Economics, foarte promițător de altfel. Curricula însă nu avea să se ridice la înălțimea titulaturii, fiind nu mai mult decât o combinație puerilă de discipline informatice și economice, cu zero inter-conexiuni. Am studiat istoria economiei și C++, baze de date și negociere în afaceri. Și așa mai departe.

Numai în seria mea eram câteva sute de studenți, înghesuiți cu toții în câte un amfiteatru somptuos la orizontul căruia se perindau bunici urâcioși și bunicuțe auto-suficiente, profesori cu totul străini de pedagogie, care dictau cursuri sforăitoare, picurate chinezesc din cărțile lor de ultimă oră, reeditate din doi în doi ani în ultimele trei decenii. Cu schimbare de copertă, bineînțeles.

Pentru mine a fost evident că voi avea mult mai multe de câștigat dedicându-mă altor activități decât acestui simulacru de facultate. Timp de 4 ani am fost voluntar, implicându-mă în toate proiectele relevante care mi-au ieșit în cale. La 21 de ani conduceam o organizație de 100 de oameni și administram bugete de zeci de mii de euro. În 2006, anul care trebuia să fie cel al absolvirii pentru mine, am ales să renunț cu totul la facultate. Am înființat un ONG (astăzi o organizație matură și relevantă în Cluj) și o companie care a ajutat peste 5000 de români să-și găsească un loc de muncă.

Unii ar spune că sunt un „produs” cu care ISE-ul clujean ar putea să se laude. Ce să mai spun despre cât de mândru ar trebuie să fie ISE-ul de asociatul meu, care chiar a absolvit facultatea. :) Doar că ISE-ul NU A ÎNSEMNAT NIMIC pentru dezvoltarea noastră ca oameni și ca antreprenori.

Scopul facultăților noastre nu mai e demult legat de calitatea actului de educație, lucru care se vede din modul în care aceste instituții sunt organizate, dar și din felul în care gândesc și se comportă cei care le conduc. Universitățile noastre sunt încleștate într-o luptă capitalistă în care și-au pierdut identitatea. Au devenit niște malaxoare îngrozitoare care mestecă sute de mii de tineri în fiecare an și îi transformă în românii superficiali, aroganți și nemulțumiți pe care îi întâlnim peste tot.

Universitățile noastre sunt niște clădiri mari care adăpostesc niște instituții mici de tot.

Mai mult, Marius Ghenea tocmai a anunțat că oferă două burse pentru participanții sesiunii S4S de la Cluj. Doritorii trebuie să se înscrie până în 4 februarie, să achite taxa de participare, să lase un comentariul la articolul care anunță bursele și să-și demonstreze potențialul la prima sesiune a programului, în luna februarie. Marius Ghenea îi va nominaliza atunci pe cei doi câștigători și le va deconta taxa de participare.

Agenda cursurilor, împărțită pe sesiuni și descrisă în cuvinte cheie, arată așa:

• Sesiunea I: metoda „celor 20 de întrebări”, factori critici pentru succes.
• Sesiunea a II-a: marketing, analiză de piață, noi tehnologii, distibuție, internet, politici de preț, suport după vânzări.
• Sesiunea a III-a: sisteme financiare, resurse umane, internaționalizarea afacerii.
• Sesiunea a IV-a: investitori, finanțatori, capital.
• 7 sesiuni de mentorat live.

Programul S4S se adresează atât celor care vor să înceapă o afacere, cât și proprietarilor de business-uri mici, dornici de a le crește.Taxa de înscriere este de 2500 €, dar Fundația Română Post Privatizare co-finanțează participarea antreprenorilor români, punând 80% din sumă, așa încât participanților le rămâne sarcina să achite numai 500 €.

Am mai scris despre S4S atunci când am aplicat la program. Între timp am primit confirmarea că sunt admis, așa că ne vedem la cursuri. :)

Poate că ăsta n-o să vă placă, dar l-am publicat deja în 24 FUN.

Nu ne mai prea iese chestia aia cu civilizația în ultima vreme, cred că ați remarcat și voi. Dacă o ținem tot așa, o pierdem și pe asta și-atunci cu ce rămâne să ne mai dăm mari în fața bucureștenilor și a moldovenilor?

Seara, în drum spre casă, o feerie de țigări fumegânde coboară din mașini, într-o demonstrație a înaltelor culmi de eleganță pe care le-am atins. În week-end, plimbările în jurul lacurilor noastre ne-aduc în timpane zvonuri de boboci de rață și manele răsunând din iPhone-urile liceenilor de azi, cârmuitorii noștri de mâine. Alături, familii fericite ca-n reclame privesc cu interes științific undele pe care le provoacă în lac semințele aruncate cu mult stil, direct dintre dinți, de capul familiei, în timp ce copiii îl privesc cu invidie, ofticați că ei nu pot încă scuipa așa departe.

Cozile de la Electrica au formă romboidală. Ar fi pătrate dacă n-ar fi câțiva fraieri care insistă să le facă oarecum ascuțite. Bătrânii, bineînțeles, au tot dreptul să se bage în față fără să-ți spună măcar un cuvânt, doar ei au trecut prin atâtea în viață, pe când tu ești un golan, fără îndoială.

Am fost și la meci zilele trecute. O splendoare. Sigur, fotbal spectacol: simulări la fiecare 5 minute, câte măcar 50 de centimetri furați la fiecare corner executat de pe partea opusă tușierului, copii de mingi care întârzie jocul când echipa locală e în avantaj, trageri ridicole de timp și un total de aproape 6 șuturi pe poartă. Vestea bună e că și-a făcut Clujul galerie în toată regula. Acum putem și noi, în sfârșit, să începem meciul cu tradiționalele urări pentru echipa adversă. Vom cânta și pentru ai noștri, dar mai târziu, avem priorități de urmărit. Avem galerie adevărată, putem în sfârșit trimite acum o echipă de intervenție să-i bată pe ăilalți, needucații care înjură pe stadion.

Se spune că valoarea unei echipe e dată de cei mai puțin performanți oameni ai săi.  Dacă legea asta se transferă și în social, avem o problemă serioasă fiindcă cei mai bădărani dintre ai noștri sunt exact la fel de bădărani ca bădăranii lor. Dragii mei, hai să fim mai atenți, fiindcă demult nu mai suntem o oază de bun simț.

Sibienii nu s-au îngrămădit să se înscrie la eveniment, ceea ce mă surprinde. La prima ediție de la Cluj, având o listă de vorbitori comparabilă ca valoare cu cea de la TEDxSibiu, locurile disponibile s-au ocupat în câteva zile, apoi a trebuit să refuzăm alți 20-25 de doritori de a participa.

Sunt uimit că încă mai există locuri libere: asta pune în pericol atât succesul acestui eveniment, cât și șansa de a-l continua la Sibiu. Pe sibieni îi provoc să demonstreze setea de idei, setea de valoare a unui oraș atât de apreciat în România pentru deschiderea sa și pentru preocupările sale. Îi provoc să umple până la refuz sala TEDxSibiu.

Pe clujeni îi provoc să se adune într-o delegație șoc :). Să mergem împreună la Sibiu, să ne bucurăm oportunitatea unor locuri libere la un eveniment unde nici prin gând nu îmi trecea că nu va fi fully booked cu o săptămână înainte să înceapă.

Din partea organizatorilor avem parte de o serie de reduceri importante, valabile în limita locurilor disponibile (în acest timp, înscrierile la TEDxSibiu sunt în plină desfășurare). Le voi comunica pe mailul privat clujenilor interesați să participe. Pentru asta, vă rog să-mi scrieți pe mailul personal sau să lăsați un comentariu mai jos.

Cine vorbește la TEDxSibiu:

• Cristina Băzăvan (redactor al revistei Tabu)
• John Ketchum (producător de film și web video entrepreneur)
• Liana Buzea (inițiatoarea Let’s Do It Romania)
• Irina Penciu (custodele Progamului de Turism Cultural din Sibiu)
• Lucian Vințan (profesor universitar, om de știință)
• Scott Eastman (fotograf de artă)
• Teodor Tulpan (alpinist, recordman mondial)
• Constantin Chiriac (directorul Teatrului Radu Stanca din Sibiu)

Amfitrionul evenimentului este Eugen Iordănescu, președintele Camerei de Comerț și Industrie din Sibiu și a Parcului Industrial din Șelimber. TEDxSibiu se află în custodia lui Ovidiu Neamțu, clujeanul care a organizat în primăvară și turneul de golf Community Challenge.

Mergem la TEDxSibiu?

Vă invit la Golf Community Challenge, un turneu de golf cu scop caritabil în organizarea căruia sunt implicat. Evenimentul este pus la cale de către Qual Media şi City Plus şi are loc în 19 iunie, la Pianu de Jos (Alba).

Turneul e inclus în calendarul oficial al Federaţiei Române de Golf şi e dotat cu premii importante (premiul cel mare: o excursie în Egipt oferită de Best Reisen).

Şi dacă nu jucaţi golf aveţi motive să veniţi la Pianu: facem cursuri de golf, competiţii de golf pentru amatori, avem activităţi outdoor, piscină şi alte minunăţii. Apoi, dupa-amiază, ne reunim (golferi şi invitaţi) pentru un prânz târziu, distracţie, relaxare şi licitaţii cu scop caritabil. Aşteptăm între 100 şi 150 de oameni de afaceri şi filantropi din Ardeal, aşa că evenimentul e şi un prilej bun pentru networking de calitate.

Nu există taxă de participare (dacă veniţi ca jucător de golf aveţi totuşi de achitat un fee către clubul Paul Tomiţă), cheltuielile evenimentului fiind acoperite de către sponsori. Participanţii sunt însă încurajaţi să facă donaţii în sprijinul cauzelor sociale pe care le susţinem: Fundaţia Filantropia (pentru o casă de sprijin familial în Sebeş), Fundaţia ProVita (pentru un program de educaţie şi prevenire a avorturilor în Cluj).

Mai mulţi dintre cei care şi-au anunţat participarea la Golf Community Challenge o văd ca pe o oportunitate de a petrece o zi altfel împreună cu familia, cu prietenii sau cu colegii de birou. Dacă doriţi să participati vă rog sa-mi scrieţi un mail sau să-mi lăsaţi un comentariu aici şi voi reveni cu detalii şi cu invitaţia oficială.

Până vom publica lista oficială şi integrală a participanţilor la eveniment, surse care vor să-şi păstreze anonimatul ne-au confirmat că printre tinerele speranţe ale golfului autohton, prezente la GCC 2010 sunt şi Andrew Blizzard, Gropărienii, Lorandinho, AC/DC (tăiat, vă zic, că nu-mi merge strikethrough-ul) TVdece, Psaico, Radu Neag, Vlad Georgescu, Ruben, Makavelis şi stimabilul Bungust.