Articol publicat în 24 FUN.

Înainte de ’90 eram prea tânăr să mă preocupe dragostea, iar după ’90 au tăbărât peste noi marketingul şi occidentalismele. Aşa se face că am aflat de Valentine’s Day încă înainte să aud vreodată de Dragobete.

După câţiva ani de supremaţie autoritară a Valentinului, Dragobetele a început să câştige teren. Dar nu fiindcă am fi noi foarte preocupaţi de tradiţiile noastre, ci fiindcă revenirea la tradiţii e foarte la modă acum. Cel puţin aşa susţin marketingul şi occidentul.

Deîndată ce economia şi mass-media s-au implicat (pline de bune intenţii, desigur) în lupta dintre cele două sărbători, Valentine’s şi Dragobete au făcut pace. Încet-încet, industria iubirii a crescut, iar acum avem o lună întreagă a dragostei şi a îndrăgostiţilor. Totul e în „ediţie specială” în februarie: posturile de televiziune şi de radio, magazinele, ziarele, site-urile, florile.

Ce frumos. Câte motive să cheltuim miliarde de euro pe lucruri prin care să ne arătăm dragostea. Flori, felicitări, bomboane, cadouri, chiloţi, e-cards, vacanţe, flori, felicitări, bomboane. Căci, nu-i aşa, cum altfel ar putea afla cei de lângă noi că îi iubim?

Acum, în luna îndrăgostiţilor, eu n-o să scriu despre dragoste, o să scriu despre sex. Nu, nici măcar despre sex. Eu o să scriu despre prostituţie. Despre bordelul „Februarie”, unde plătim ca să primim nu sex, nu dragoste, ci confirmarea iubirii noastre, diploma de îndrăgostiţi.

Eu sunt îndrăgostit şi nu dau doi bani de februarie. Nici la propriu şi nici la figurat. Şi nu fiindcă Valentine’s sau Dragobete n-ar fi sărbători frumoase (habar n-am), ci fiindcă am o problemă cu bordelurile.

Aţi auzit povestea sufletului divin, rupt la un moment dat în două stele căzătoare ce aduc pe pământ câte un suflet neîntreg, care îl caută toată viaţa pe celălalt, atras cu o forţă magnetică inexplicabilă? Aşa-i că e siropoasă? Aşa-i că din filme aţi auzit-o? Aşa-i că e adevărată?

În cuvinte mai uşor de digerat, şi mai bine argumentate ştiinţific, n-aş şti să spun cum se întâmplă exact dragostea. De ce unii oameni se iubesc din liceu, iar alţii nu-şi găsesc perechea până târziu târziu în maturitate, sau niciodată. De ce unii se căsătoresc pentru că li se pare firesc, iar alţii pentru că trebuie. De ce eu sunt îndrăgostit definitiv şi de ce unii din prietenii mei nu. De ce mulţi de vârsta mea par să se fi oprit din căutări, iar alţii nu.

Scris mai târziu: Un film interesant pe tema asta, aici. Comedie, pentru cine vrea comedie. Altceva, pentru cine vrea altceva. Recomand vizionarea în gaşcă şi discuţiile aprinse după.