Între ele, un roman al lui Marin Preda. Ar fi trebuit să-l citesc acum 10 ani, îmi spuneam. N-ar fi însemnat la fel de mult ca acum, îmi spun. O carte nu e bună fiindcă așa a scris-o cineva, ci depinde mult de cititor, de momentul lui. Preda analizează orice gest, orice situație până te scoate din sărite și ajungi să te întrebi dacă e el nebun că o face sau tu – fiindcă nu faci așa.

Altul, o situație bizară în care mă aflu acum. Fără a reuși deocamdată să stabilesc dacă sunt un martir de calitate superioară sau un laș în devenire, îmi petrec timpul privindu-mă când cu admirație, când cu dispreț. În mod obișnuit nu scriu despre mine pe blog (deși înțeleg că felul în care scriu îi face pe mulți să creadă asta). Astăzi o fac fiindcă în perioada asta mă ridic, în sfârșit, la înălțimea personajelor care mă inspiră de obicei.

„Nu cumva să te obișnuiești cu lipsa de perspectivă”, mi-a spus cineva de curând. Eu îi explicasem cum m-am autocondamnat acum un timp la o lungă perioadă lipsită de ambiții. Faptul c-am avut puterea să iau decizia asta și să o respect vreme îndelungată m-a umplut de orgoliul pseudo-eroilor, care sunt martiri nu pentru o cauză, ci pentru că le place. A fi martir e, într-un fel, o mare aroganță, nu?

M-am răzgândit. În timp ce scriam am realizat că un articol despre mine nu ar aduce nimănui niciun folos, pe când o întrebare potrivită ar păstra oarece șanse de a ajuta cândva pe cineva.

Retez deci povestirea despre mine pentru o întrebare la care n-ar fi rău să ne răspundem într-o seară. Suntem siguri că, atunci când stăm, așteptăm ceva care numai de la alții poate veni?

Articol publicat în 24 FUN.

Eram cu echipa la secţia de poliţie. În primul cadru, înainte să ajungă camera pe noi, se vede o prostituată proaspăt adusă la secţie. Sau un travestit, în cel mai rău caz.

Începem discuţia. Suntem o echipă, aşa că avem tabieturile noastre. În primul rând, vorbim pe rând, fiecare câte o propoziţie şi ne completăm în mod minunat.

Eu zic: „Ultimul suspect rămas în viaţă e întotdeauna criminalul şi îl trimitem oricum pe scaunul electric. Dacă-i omorâm pe toţi de la început, nu pierdem nimic şi mai şi câştigăm timp.”

Căpitanul meu e un tip foarte furios, aşa sunt toţi căpitanii. Mă face cu ou şi cu oţet, după care îmi cere să predau insigna şi pistolul. Nu mă supăr: oricum urma să rămân fără gloanţe în cel mai important moment al acţiunii. Şi oricum nu pot rezolva cazuri complicate decât după ce sunt suspendat, se ştie.

În timpul liber prind un fir important, de la un informator crucial la care am numai eu acces. Îmi deschid laptopul şi accesez nişte fişiere strict secrete ale guvernului. Aflu unde locuieşte criminalul. Ajung acolo, bat la uşă, îl anunţ că am venit iar el fuge pe scara de incendiu. Ies în stradă şi, nefiind oră de vârf, începem o urmărire cu maşinile. Răsturnăm două standuri de legume-fructe aflate pe trotuar. Ajungem într-o fundătură, coborâm, ne batem puţin şi, neavând pistol, ajung la cheremul ucigaşului. El nu se grăbeşte să mă omoare pentru că vrea neapărat să-mi ţină un discurs.

Când termină, se aude un zgomot de armă. Stăm amândoi în dubii, neştiind cine urmează să moară. Până la urmă, el e cel care cade la pământ, şocat. De după colţ apare nepoţelul meu, cu un pistol fumegând în mână. Mi l-a lăsat soră-mea în grijă şi l-am purtat cu mine toată ziua. Când am ajuns la hală i-am spus „rămâi aici, e periculos”, dar n-a vrut să mă asculte.

Doar o altă zi la birou.

Articol publicat în 24 FUN.

Au un CB pe piept şi zboară cu viteza internetului. Ne lămuresc cele mai înfricoşătoare mistere şi argumentează întreaga lume în care trăim, de la cele mai banale afirmaţii până la credinţe pe care nici măcar nu le-am avut vreodată. Dacă nu eram român, sigur sigur mă faceam cercetător britanic.

Cercetătorii britanici au demonstrat că băuturile de tip Cola nu au efect contraceptiv. Aha, acum înţelegem. Şi noi, care de-aia cumpăram Coca Cola întotdeauna la prima întâlnire. Cercetările au mai demonstrat că femeile se machiază pentru că aşa vor, şi nu împotriva voinţei lor, după cum nu credea nimeni. Femeile sunt mai atrase de bărbaţi care conduc maşini scumpe, încă o descoperire absolut şocantă.

Bărbaţii scunzi sunt soţi ideali, susţin cercetătorii britanici, care probabil sunt scunzi. Cercetătorii dreptaci afirmă că dreptacii sunt mai glumeţi decât stângacii. În prezent, cercetătorii britanici studiază esenţa genialităţii, dar nu au găsit-o încă.

Alte descoperiri importante: obezii sunt vinovaţi de criza energetică, revistele de femei sunt cele mai căutate piedici pentru uşi, iar bârfele influenţează pozitiv generozitatea celor care bârfesc. Şi la capitolul invenţii britanicii se prezintă bine. În halele lor de producţie s-au născut tomatele anticancer şi laptele praf care previne obezitatea. Gelul anti-glonţ pentru soldaţi şi hainele anti-virus pentru civili. Plămânii portabili.

Am păstrat pentru final o descoperire care poate relansa economia românească: vacile dau mai mult lapte dacă au nume. Şi o temă de casă pentru cercetătorii britanici: da‘ Electroputere, Tractorul, Rulmentul şi Compania Naţională a Huilei de ce nu sunt mai productive? Că nume au.