Am făcut o greşeală gramaticală. Da, ştiu, e groaznic. :)

Adevărul e că ea nu-mi e deloc caracteristică şi că m-am simţit extrem de jenat că am făcut-o, mai ales că mi-am ales cel mai prost moment posibil asta. Din toată situaţia am desprins însă ceva interesant, vis a vis de infailibilitatea noastră şi de viteza cu care ni se cimentează părerile.

Înainte de toate, e ciudat că un pasionat de scris şi de citit pune o cratimă într-un loc întâmplător. La fel de ciudat ca în multe alte cazuri când cei de la care te aştepţi mai puţin fac greşeli surprinzătoare, înfiorătoare câteodată. În fine, se demonstrează încă o dată că greşelile sunt pentru toată lumea. Le facem, ni le asumăm, învăţăm ceva, mergem mai departe.

Apoi, mai important e altceva, un gând desprins tot din această minoră, sau poate înspăimântătoare, eroare. Mi-am amintit cu câtă uşurinţă suntem tentaţi să judecăm situaţii asemănătoare, care li se întâmplă altora.