Evenimentul fusese prezentat ca o dezbatere între cele două bresle, cu scopul de a afla cum se vede la Cluj disputa mocnită dintre bloggeri și jurnaliști, în general. A fost cu siguranță o declarație de intenție incitantă, dar destul de evazivă încât să-i facă și pe vorbitori și pe participanți să vină la eveniment cu cele mai variate așteptări.

Nu e de mirare deci că articolele de după despre eveniment vin cu perspective foarte diferite. Ce au ele însă în comun sunt laudele binemeritate la adresa inițiativei Alinei și a lui Răzvan de a aduce împreună la discuții cele două comunități.

Am ratat prezentarea lui Adi Hădean, așa că pot vorbi numai despre celelalte șase. Vorbitorii pe care i-am văzut au fost trei dintre bloggerii de top din Cluj (Groparu, Andrei Crivăț și Lorand) și trei dintre cei mai experimentați jurnaliști locali: Rareș Bogdan, Mihnea Măruță și Liviu Alexa. Și unii și alții reprezentativi, după părerea mea, pentru comunitățile lor.

Am costatat (nu fără tristețe, pentru că mi s-a confirmat astfel o părere mai veche legată de autosuficiența blogosferei) că vorbitorii-jurnaliști au căutat, în mare, să construiască pe lucrurile comune dintre presă și blogosferă, în timp ce bloggerii au fost mai degrabă preocupați de a da, din nou, lecții bazate pe diferențele dintre cele două medii.

Ieri mi-au plăcut mult Liviu Alexa și Mihnea Măruță. Au avut ceva de spus și au reușit să o facă. Și-au construit bine ideile, au făcut ca publicul să le urmărească și apoi să contribuie la îmbogățirea lor. Sala s-a implicat în discuții, bloggeri și jurnaliști deopotrivă, și nu cred că e vreunul care să nu fi rămas cu ceva din aceste prezentări. De altfel, nu cred nici să existe relatări post-eveniment care să nu-i laude pe cei doi. Vă recomand să le urmăriți prezentările, ideile lor sunt contagioase pentru oricine e pasionat de scris.

Și Rareș Bogdan a încercat să lege cele două lumi în folosul amândurora, dar discursul lui (evident nepregătit) n-a dus nicăieri, rămânând la statutul de povești interesante de la granița presei cu blogurile. Păcat. La fel, bloggerii mi-au părut superficiali. Mi-s dragi, îi urmăresc zilnic pe toți și cred că au cu adevărat ceva de spus, dar ieri i-am simțit pentru prima oară atinși și pe ei de bolile blogosferei mărunte.

Fără excepție, au vorbit în verdicte. S-au arătat generoși în a-și împărtăși părerile cu o audiență care li le-a demontat, una câte una, cu argumente corecte. S-au lăsat suprinși, în temele abordate chiar de ei, de informații pe care nu le aveau și care schimbau cu totul finalitatea discuțiilor. Au venit fără argumente, convinși că sunt stăpâni pe situație. În realitate, viteza blogosferei și a rețelelor sociale e atât de mare încât poate crea impresia falsă a unei puternice conectări la realitate, iar asta te poate face să uiți că de fapt ai nevoie de experiență și de multă cercetare înainte de a fi în măsură să dai lecții.

Online-ul e încă o lume în construcție, nerăbdătoare să-și înghită pe nemestecate etapele firești de dezvoltare. Online-rii sunt grăbiți prin însăși natura lor: lumea lor se învârte mai repede decât oricare alta. Asta îi face pe mulți să creadă că își știu lecția deși au învățat-o numai pe jumătate.

Jurnaliștii, de cealaltă parte, se poartă uneori ca și cum adevărul e numai al lor. La fel a fost și ieri: am auzit din sală și „noi nu, numai voi”, „ba voi”, precum și celebrul „voi nu înțelegeți”. E drept, sunt lucruri pe care bloggerii încă nu le înțeleg. Însă sunt și destule lucruri pe care unii bloggeri le știu mai bine decât unii jurnaliști, iar aceștia din urmă nu le vor putea înțelege dacă sunt prea preocupați cu „voi nu știți”.

Sunt la fel de puțin blogger pe cât sunt și jurnalist: am scris poate la fel de multe litere din fiecare din cele două posturi. Asta mă ajută să privesc blogosfera cu aceeași ochi cu care privesc presa. Sunt egal nemulțumit de amândouă în general și găsesc cam la fel de puține motive de satisfacție în fiecare dintre ele.

Bloggerii nu sunt mai buni decât jurnaliștii. Și nici invers. Fiecare dintre aceste lumi, la fel ca lumea cea mare, care ne cuprinde pe toți, e împărțită între excepții pozitive (20%), excepții negative (20%) și restul. Un Pareto miraculos care ni se aplică oricui și în orice.

Fără a-și accepta deocamdată similitudinile, blogurile și presa se concentrează încă asupra diferențelor de formă, de limbaj. De aceea mă tem că acel „versus” din denumirea oficială a evenimentului (Bloggeri vs. Jurnaliști) a fost și va rămâne, încă pentru o vreme cel puțin, o profeție auto-împlinită.

Ne apropiem de lansarea Ziarului Deschis(versiunea beta) şi suntem în căutare de jurnalişti amatori dornici să se implice în proiect încă din acest stadiu.

Aceşti “noi” suntem: Nadia Dincovici (redactorul şef al ziarului), Zeno Popovici (directorul tehnic) şi, cu voia Dumneavoastră, ultimul pe listă, eu.

Ziarul Deshis este o publicaţie online, scrisă de jurnalişti amatori din întreaga ţară, cărora le dăm şansa să fie citiţi şi apreciaţi, să crească într-ale jurnalismului şi să publice lunar în presa regională şi naţională, drept recompense pentru calitatea muncii lor în cadrul Ziarului Deschis. Este acelaşi proiect pe care îl anunţam acum câteva luni şi de care foarte multă lume s-a arătat interesată.

Dacă sunteţi interesaţi de a deveni jurnalişti la Ziarul Deschis, scrieţi-mi pentru mai multe detalii. Dacă credeţi că prietenii voştri ar fi interesaţi, vă rog să-i direcţionaţi către mine.

Pentru a nu amesteca publicurile ţintă şi pentru a ne asigura că avem cititori potriviţi pentru scrierile noastre, lansăm două proiecte gemene: unul dedicat literaturii şi unul dedicat jurnalismului. Primul care va porni e cel dedicat jurnalismului, aşa că voi vorbi deocamdată despre el. (Despre cel dedicat literaturii vom vorbi în 2-3 săptămâni.)

Cei interesaţi să devină jurnalişti în timpul lor liber, precum şi cei care sunt deja jurnalişti, dar vor să publice într-un altfel de ziar, sunt rugaţi să îmi scrie cât mai curând la stefan [@] foregroup [.] ro pentru a intra în proiect.

Despre ce e vorba:

• avem o publicaţie online
• avem un redactor-coordonator
• avem mai mulţi jurnalişti amatori
• avem câţiva jurnalişti experimentaţi
• avem parteneri media
• avem premii în obiecte, în stagii de practică şi în apariţii în presa locală şi centrală pentru cei mai apreciaţi jurnalişti ai noştri
• avem metode prin care îi ajutăm să progreseze profesional în domeniul gazetăriei pe cei care sunt interesaţi să o facă
• avem premii pentru cititori şi mult conţinut original şi de calitate tot pentru ei

Ne propunem:

• să construim o publicaţie care se supune românilor, şi nu unei doctrine politice sau unui trust de presă
• să dăm şansa de a publica oricui doreşte să o facă, ajutându-i totodată să evolueze ca gazetari pe toţi cei care scriu aici şi recompensându-i pentru meritele lor

Dacă vrei să fii parte din asta şi încă nu am stat de vorbă, scrie-mi. E momentul să ne apucăm de treabă.

Unii ar vrea totuşi să-şi încerce talentul jurnalistic sau literar şi să vadă ce părere au alţii despre încercarea lor.

Lucrez la un proiect care îi susţine pe aceşti oameni şi îi şi plăteşte pe cei mai buni dintre ei. Cine n-are timp să fie scriitor sau jurnalist, dar are suflet şi aspiraţii potrivite, să dea un semn, pe email sau în comentarii.