E la tot pasul, e simpatic şi îl ştim cu toţi. Dar n-are nume.

Toţi ceilalţi au: elita, manelistul, intelectualul, cocalarul, geniul, rebelul, artistul, ţopârlanul. Toată lumea are un nume, şi-ncă unul auto-descriptiv şi încăpător, care te ajută să-nţelegi imediat despre cine e vorba în propoziţie. Numai steaua noastră n-are nume.

Poate ştiţi voi… Cum se cheamă acel tip de român care:

• e deştept, dar viaţa şi slujba nu-l pun în situaţii din care să arate constant că e genial;
• are preocupări intelectuale fără să fie om de ştiinţă, om de cultură sau artist;
• este preocupat de valoare, de performanţă şi de rezultate fără să conducă o mare corporaţie;
• e activ şi face câte puţin din multe lucruri interesante în timpul lui liber;
• are preocupări diverse care îi înalţă spiritul şi care îl fac să fie mai bun;
• este educat, în toate privinţele, are cultură generală şi îi place să înveţe, să descopere;
• are aşteptări mari de la viaţă, dar se bucură şi de reuşitele mărunte;
• nu răstoarnă munţii, dar contribuie cu bun simţ la bunăstarea financiară şi spirituală, precum şi la viitorul mai bun al comunităţii sale;
• merge zilnic la birou, făcând o muncă ce nu va schimba per se lumea întreagă; în schimb are preocupări intense şi interesante dincolo de cariera lui profesională;
• îi place să-şi umple timpul liber cu activităţi interesante, care îi aduc satisfacţii spirituale şi îl cizelează ca om;
• vede schimbări mici pe care le poate face în jurul său şi şi le asumă pentru a face lumea mai bună, în modul lui personal;
• deşi e de multe ori judecat de cei din jur fie ca elitist, fie ca irelevant, nu e niciuna dintre ele;
• are, prin tot ceea ce este, un impact pozitiv asupra oamenilor din jurul său, pe care îi face să devină puţin mai buni, puţin mai civilizaţi, puţin mai educaţi, puţin mai folositori, puţin mai valoroşi.

Cum se cheamă românul ăsta?