4 November 2011

Gânduri în afara programului

Cel mai limpede ne auzim gândurile atunci când nu ne străduim să le gândim. Atunci când nu le căutăm ele apar de nicăieri, ca nişte iepuri pătrunşi de frică până în vârful urechilor, dar energizaţi deodată de bezna nopţii.

Ni se pare că luăm o pauză şi tocmai atunci gândurile ni se dezvăluie aşa cum au fost dintotdeauna. Curate, naive, fermecătoare. Ni se pare că ne-am oprit din a mai gândi şi chiar atunci ne umplem pe interior de văzduhul ideilor noastre de demult, cărora niciodată nu le-am dat credit şi care se întorc mereu şi mereu, apăsându-ne ca o rană incurabilă.

Gândurile noastre cele adevărate reuşesc să ne ia prin surprindere tocmai când credeam că nu mai gândim. Se hrănesc cu jarul frumosului şi iau forme de cai năzdrăvani care ne poartă pe deasupra noastră. Se hrănesc dintr-un cântec auzit la ceasul potrivit sau dintr-o carte bună în care ne mai pierdem uneori. Se hrănesc din clipele noastre de linişte, puţine câte sunt.

Când începem să ne suprindem gândind numai în afara programului şi trăind doar în afara propriilor gânduri e momentul să ne alarmăm. Să lăsăm spaţiu gândurilor noastre şi vieţii să se întâlnească, disjuncţia lor ne poate rătăci pentru totdeauna. Când un gând revine la noi din nou şi din nou, ca un bumerang care nu-nţelege o aluzie, să-i facem loc în agenda noastră. Aceste idei care se-ntorc mereu acasă ne pot umple viaţa de miracol. Ne pot face să ne placă cine suntem.

Altfel gândurile noastre adevărate, trecătoare veşnicii care ni se repetă în minte la răstimpuri, vor apărea în continuare de nicăieri numai pentru a ne da curaj atât cât să ne ajungă până la următoarea melodie, până la proximul volum sau până la următoarea clipă de sinceritate.